florian abel

Reobișnuiți-vă cu gândul De a fi mai buni ca Dumnezeu. Stați la coadă unde nu e rândul. E la modă stilul derbedeu. Consumați iubirea cu slănină. Nu mai vindeți banii pe dolari. Fericirea

Ieri am fost martor la evenimentul Cel mai de seamă în orașul meu, De voie, de nevoie, occidentul, Ne-a finanțat un euroveceu. De ce un imn unei eurobude?! Se vor mira cu-ndreptățire

\"Fiule\" spuneam adolescentului cu părul cărunt, \"aceasta, ce țin eu în mâna stângă, este VIAÞA!\" \"Mamă,\" îi zise el copilei nenăscute încă, \"de ce stă omul acesta cu brațele pe

Cândva, primeau din cer, pomană, În deșert, evreii - mană. Astăzi, natia română, Tot \"de sus\"... primește-n mână.

Mai noaptea mea decât a fost, Decât și e, spre a mai fi, Precum e sensul fără rost, Din începuturi prea târzii, Nici că putea să nu se-nceapă O altă trecere-n-napoi, Precum botezul fără

Da, recunosc, am ucis. Am ucis vise, si timp, si speranțe. Cuvântul gândit nu l-am scris, Culorile vii le-am ucis în nuanțe. A mai ucis o iluzie. Un mit despre o fată cu...minte. (a nu se

Cica laca cichi cea\' \'Ș mai da cu barda-n ea, În cultura cu manea. (inclusiv telenovea). Slaba, tarzie si inutila revolta, razboiul e pierdut definitiv, numarul adeptilor

Mi-ar fi fost un tren să zboare, Mi-ar fi fost un semn de tine, Mi-ar fi fost alb în culoare, Mi-ar fi fost ce-i rău de bine. Mi-a fost umbră dinspre soare, Mi-a fost apă în granit, Mi-au

Sunt fericit că-n marea Românie, Justiția triumfă evident: Hoții mai mici ajung în pușcărie, Cei mari sunt condamnati la parlament!

îmi pare rău de clipa când clipesc, o veșnicie-n care nu pot să te privesc!

Curând ne vom întoarce la natura, (doar suntem din țărână, sau nămol). Cu indexări și prețuri pe masura Vom rătăci pe străzi în curul gol. Ne vor privi satisfăcuți aleșii, Văzând că nu avem

O moarte ca un joc ne înconjoara Când plouă iar minciuna peste țară; Și-mi arde-n mațe indigestul câine Al scălâmbatei foamete de mâine. Să nu mă doară-n talie de bafta De-a fi contemporan

Of, Doamne! Ma uit in buletin Si-mi sunt strain. Privesc spre stele... Nu sunt ale mele. Intreb parinții: Ce necunoscut I-ar fi ucis de nu m-ar fi nascut? Rog un prieten: \"Ia un corb din

La pagina apusă A inocenței mele, Pe rândul cu flori roșii, În loc de: \"Te iubesc,frumoaso!\", Se va citi: \"Hai sictir, curvă!\"

eu nu am primit atestat pentru drama, nici dreptul de-a-mi stinge durerea pe ziduri, imi pun uneori ignoranta in rama si-ncerc sa-mi buclez nostalgia cu riduri. n-am vrut sa invat cum se trage

intai e ceva ca o mare revolta, tipatul nasterii printre furtuni, o imprecatie, un strigat spre bolta al celei din urma minuni; doar o durere exista-n iubire, invingatorii sunt, totusi,