Identitate

Cred ca toti traim, la un moment dat sentimentele descrise cu atata maiestrie de dumneavoastra!Hai sa uitam ca suntem oameni!Sa devenim stele!Da, teoreme...Aveti mare dreptate, de cate ori nu mi s-a intamplat sa ma uit in buletin si sa ma intreb:Cine-i asta de aici?Da, purtatori de identitati ...Cat despre prieteni...mai bine, nu!Multumesc , nu ...Fereste-ma , Doamne de prieteni ca de dusmani am invata sa ma feresc!Monstrii ...despre care imi vorbeati...Si pana la urma ...de cate ori trebuie sa murim ...ca sa ne uitam?Uitarea prin noi insine...Va felicit , este o poezie extraordinara...
Cu bine, adepta aceluiasi Dumnezeu al frazei,
Alina

Observ ca ai simtit de timpuriu gustul tradarii, deja ai baut tot paharul, dar esti o fiinta puternica din moment ce inca nu te-au ucis. Totusi imi pare rau ca diafanul din tine va fi scijelit dureros de una din refularile mele (nu ii pot zice poezie) pe care nu am cum sa te opresc de la a o citi. Totusi o durere in plus inseamna mai multa dorinta de iluzie, nu?
Iti multumesc pentru aprecieri, mai ales pt. stilul comm-ului, cred ca ma ajuta sa-mi inteleg mai bine scrisurile.
Mi-am rezervat pt putin mai tarzu placerea de a-ti ataca ultima postare,

si iti voi da adresa planetei pustii.