Ionescu Alina

Nu cred în visul ascuns Nici în mine nu mai cred demult Las totul închis și mă duc Mai sus, tot mai sus Spre mai sus! Nu văd de am ochii deschiși Nu văd nici să merg Nici de cad Rămâne un vis

Noltalgică după trecutu-mi sunt Voi fi nostalgică mereu Și-un viitor nostalgic cânt Nostalgică acum doar eu...

rogu-mi-te împărtășește-mă cu tine! redă-mă întru mine prin tine îndată! hai,fă-mă culoare, și-n formă mă-mbracă! aruncă-mi vederea și pune-mă-n jar ca focul să-mi fie lumina-n altar! mai

În așteptarea imaginilor poetice a versurilor nedescifrate decât de vântul ce bate seara la mine în păr... În așteptarea figurilor de stil a epitetelor și a metaforelor indicate te-am prins pe

sunt punctul pus oriunde e nevoie de el. sunt semnul de întrebare agățat de acoperiș! sunt pisica nebună plecată după șoricei noaptea... sunt luna, sunt... sunt semnul exclamării reluat de

Știi tu oare răspunsul la orice întrebare... știi că mi-am lipit ochii ca să te văd așa cum ești ...întreg! Știi că mi-am tăiat nasul ca să te miros așa cum ești ...viu! Știi că hainele

În toamna asta am intrat mamă fetița mea simte atât de pur aerul ...vântul iar noi, cei mari din familie respirăm alături de ea aerul suav al copilăriei! e toamnă si primii ei

buchia cărții roasă de timp stă să dispară elevii nu mai vin să atingă pagina acum circulă pe net si dau copy -paste la tot ce le trebuie nu mai gândesc... ce rost are? când au gândit

Fix pentru noi oamenii El a lăsat pentru noi pe pământ...Cuvântul! La început l-am luat , l-am mirosit, l-am pipăit ba chiar l-am gustat... avea un gust ciudat nu semăna deloc cu terciul pe

Liniște...niciun zgomot în sală se va trage cortina publicul tace numai o toantă în spate vorbește la celular cu iubitul ei banal! E supărată, se tot dă emancipată nu are cu ce , nici măcar

M-am gândit anul acesta să expun numai lucrări orginale adica cele venite de la origini de la originile lumii nu din altă parte. Pentru început o să-l expun pe Adam și Paradisul... pe Eva

Viața palpită în mine... Simt cum aerul capătă miros... Miros de măr copt... scorțișoară și orez cu lapte. În noapte viața continuă în mine, iubire! M-am întâlnit cu Dumnezeu la sfârșit de

* Știi mirosul frunzelor uscate când urcam seara scările pe colină? știi parfumul nopții muzica adesea supărătoare... pașii înceți pe culoarul îngust! știi că te-am așteptat și ai

ieși deochi dintre ochi fugi și te adapă-n stâncă unde nici umbra nu urcă! ieși și du-te-n loc umbros unde-i soare dușmănos! ieși te du din curtea mea ia-o pe lângă vâlcea ieși din

ne logăm astăzi cu toții, și bunicii, și nepoții ne logăm și stăm logați și adesea atârnați! Atârnăm ca și la piață la raionul cu verdeață. Atârnăm după oferte precum doamnele cochete! Când

Știți, acum vreo doi ani Maria s-a săturat de oraș și s-a hotărât cu puținii bani pe care-i avea să plece. Nu știa încă unde. Florin , fiul ei se simțea puțin mai bine. Pamfil îi ceruse să facă

ronțăi în grabă covrigul adus de țața Marița să fie oare în amintirea lui Marin ? sau a altui mort... și colacul împletit copt la cuptor, în casă cu grijă de tanti Doina? oare pentru cine

Departe de cărți și de mondenități pentru toți și pentru toate se numea simplu: Lola Jan îi mai spunea câteodată: Lolita amintindu-și parcă de tânăra lui Nabokov. Dar pe ea o enerva: nu

Lulu era așa o fată îi pot spune ...fată! Cochetă , fardată pe alocuri schimbată... acum câțiva ani Lulu făcuse armata undeva în munți, munții patriei cărunți și în buletinul ei scria

Astăzi înainte să mă trezesc am scris în minte un text nu l-am reținut... m-am mai întors o dată pe perna-mi moale înainte să mă trezesc pe stradă... cu textul nu știu ce s-a întâmplat. În

În lumea în care zeii domnesc Un gând îmi străbate în noapte: „Unde oare au dispărut vrăjitoarele, și demonii cei buni care purtau copiii în lumi paralele…?” și răspunsul întârzie să

Când sufletu-i mic a fost prins de ape Mi-a apărut în față raza Iar visul de noapte cu chipuri bizare mi-a fost înlăturat de lumină în icoana de la Biserica din sat am putut să vorbesc cu