Chemarea…

Poate \"Biserică din sat\" scris cu inițială majusculă, poate rimele accidentale din finalul textului - inducând senzația de melanj, țin această poezie în \"Atelier\". Textul ar trebui revăzut de autoare. Este de lucrat pe el. Colegial,

E de vorbit. De spus autoarei ce inseamna clasicii, apoi, modernii din generatia \'80. Si abia apoi ca nu tot ce zboara se mananca.
Apreciez sinceritatea textuala aici, nimic altceva. Cand te apuci de poezie - trebuie sa stii ca drumul tau nu mai duce la cratita. Nu poti fi poeta fara sacrificii. Greu de spus ce vei face, greu de ales pentru tine, in fond. Dar va veni si vremea sa alegi intre o viata linistita si un zbuciumata si fara impliniri materiale - de poet.
Vezi? Am raspuns sincer la poezia de fata. Altii nu o vor face.
Semn de averizare, asta e ce iti las aici,
Dancus

un text care nici atelierului nu îi face mare cinste

ce exprimare: m-a dus neîncetat

nu pot să spun nici măcar că e un scris demodat

pur și simplu nu e scris

cu sinceritate, Silvia

Credinta nu este numai resemnare, chiar si cu Dumnezeu trebuie sa lupti ca sa-l poti intelege si iubi cu adevarat. Iar ca sa poti scrie cu vibratie despre asta, ar trebui sa traiesti mai intai revolta mamei la mormantul lui Fulger si apoi sa traiesti linistea clocotinda si , in final, limpezirea.
Dispera, lupta, smulge imprecatia din suflet, si vezi ce se intampla.
Si pt ca sunt prea multe de spus dar nu pentru tot site-ul, o adresa de mes : Cronopy_fi
Si te rog, renunta la adresarea cu dumneavoastra, chiar daca am copilarit cu maimuta primordiala, nu sunt chiar de scos la casare.

Cu seninatate, Florian.

In memoriam Beni(decedat la 19 mai 2008, la varsta de 12 ani, elevul meu din clasa a V-a A)
Poate ca e vina mea ca nu am dat lamuriri. Intr-o blestemata zi de 19 mai 2008 un elev dintr-o clasa de-a mea murea inecat intr-un lac din apropierea satului...Nu este o disculpare, ci numai o aducere aminte, o piedica in calea uitarii pentru copilul frumos din clasa a V-a, la capataiul caruia am vegheat cu colegii lui!Iar disperarea mamei...Nu vorbesc aici decat de realitate. Crunta. De neiertat!De momentele in care il intrebam pe Dumnezeu:-De ce???

Da,unii din modernii generatiei \'80 mi-au fost profesori timp de 4 ani la facultate la Brasov.Nu dau nume pentru a face parada:Andrei Bodiu, Alexandru Musina, Alexandru Cistelecan , Mihai Ignat...se pare ca nu am invatat prea multe de la ei...asta e...pe langa acest text, o confesiunea emotionala poate mai cititi si alte texte scise naiv de mine!Va multumesc pentru pareri...si pentur sinceritate , dar cand mai aveti timp poate mai popositi pe la poezioarele mele!Multumesc...
Cu stima,
Alina