florian abel

în reclame
chiar și moartea poate fi perfectă
întrucât ar putea
lipsi

Cine-i harnic şi munceşte
Va avea tot ce-ar dori;
Cine-n pat se unduieşte
Va avea doar şi mai şi...

Excelentă încheiere. De fapt, viața şi societatea te ajută să-ți înfrângi EUL, care îți este cel mai mare duşman, crezând că le poate schimba.

Mă bucur să descopăr că într-un an de zile, ai progresat atât de vizibil în ceea ce înseamnă puterea metaforei, simplitatea transmiterii mesajului și sugestivitatea imaginilor frapante. Ține-o tot așa și peste max. doi ani poți rupe rândurile.
Cu stimă, F.

\"Ținuta mai sumară la o fată
E pandantivul la un sex simbol:
Se știe, dacă e mai dezbrăcată
Pe amorezi îi lasă-n fundul gol.\"
C.I.Tataia


Priviti această domnisoară:
(exclus elevi, puberii, pruncii)
Si-arată dragostea de tară,
Cu tot cu obiectul muncii.

Normal că-l vom simți întotdeauna pe Soljenițîn cutremurându-ne fiecare fibrăa ființei, după cum ne-a dus comunismul nostru cu Zaharelovul ca să ne tacem la fel de laș minciunile, mai avem o șansă în a recunoaște măcar că nici cu gândul nu am aflat suferința întreagă.
Dar Soljenițîn ar trebui să mai scrie cel puțin două cărți. Una despre Gulagul prostiei universale care se încarcerează pe sine în fruntea statelor torturând spiritele popoarelor, alta despre Gulagul libertății tembele care permite imposturii, cretinismului, scursurilor, maneliștilor, imbecililor ș.a.m.d. să se manifeste plenar întru distrugerea ultimelor rămășițe de umanism și spiritualitate ce mai supraviețuiesc în umbra vulgului.
Și asta o spun eu, care sunt nevoit să trăiesc în cloaca de se numește societate și care mai Gulag de atât, nu se poate.

Îți mulțumesc, Anamaria, că m-ai întristat și m-ai stârnit!

Dumnezeul gulagulilor sufletești să te îndrume spre neevadare din cuget. F.

Că se rupe sau se taie,
Chiar urât, ca Ciomu,-n trei,
Nu contează, p... și c...
-Ți dă guvernul câte vrei.
(Dan Norea)

Eu sunt sceptic, evident
Apropo de \"cîte vrei\",
Crezi că-au stoc suficient
Și-n cazul unei femei?

Ai vrea să fii și umorist de vază,
Cu o biografie incitantă,
Cu mult talent, epigramist de bază,
Păcat că nu îți iese nicio poantă…
(Vali Slavu)

Ba-i umorist și-așa o să rămână,
Ți-am repetat de zeci de mii de ori;
E de ajuns să-l vezi cu pixu-n mână
Și-ți garantez că râzi până-o să mori.

Pesimist, la știrea asta? E fain !
În mine ai un frate! Pe Cain !
(Aurel Sibiceanu)


Decât să am un frate ucigaș,
Ți-o spun acum deschis, cu toată jena,
Un tată să mă ia la sânu-i aș
Dori. Numit Băsescu. Și Elena.

Dă, Doamne! Cu succesuri și fără dressuri. FA

Cu oul lui Columb, zis Boc,
Tot navigând prin circumstanțe,
Mă-ndrept spre Țara cea de Foc,
Prin Cap(ăt)ul Bunei Speranțe.

Ce să facem, Miloș baci,
Vine Moș Crăciun cu sacii,
Crăciunițele cu cracii,
Noi, cu ce putem, săracii.
(GPI)


GPI, cu bărbi și ghete,
Noi, ca moși, putem veni,
Dar din cauze concrete,
Ne sfiim a dărui.

sau


Țin în sacul meu profan,
Un cadou crescut cu vena;
Special pentru Traian.
Sau Elena.

Excelent, o fabulă construită iscusit, fără cantități de umplutură, se cunoaște condeiul epigramistului îndârjit, care nu poate accepta să scrie 4 versuri fără a lovi cu o poantă cât de mică. Asta face textul incitant și plăcut de parcurs, chiar dacă ar avea 500 de strofe. Este fabulă premiată la Chișinău? Că mie îmi pare de locul 1.
pe de altă parte, știi, Laurențiu, eu aș vrea să mă ocup doar de scris și să fiu tot timpul prezent aici, dar vremurile îmi sunt împotrivă, mă tem că prea curând voi fi nevoit să renunț definitiv la scris și la activitățile adiacente, "umbra de plumb a preazilnicei pâini", mediul manelisto-dobitoco-trivialo-grobiano-cabotin în care îmi trăiesc zilele și contrastul cu certitudinea timpului pierdut, măcinarea prin neputința de a duce proiectele la final sunt tot mai greu de suportat. De aceea apar atât de rar în Agonia, iar la Club, deși de fiecare dată îmi făcusem "bagajul", a intervenit câte o problemă de nedepășit. Totuși, am finalizat 3 cărți în acest timp. Ținând cont că am reluat scrisul de mai puțin de 3 ani, cred că e destul de bine, cu toate piedicile ivite.
S-auzim de bine! F.

Dacă citeai mai atent, nu ai fi fost atât de grăbit să îți afișezi sarcasmul. Și eu aș fi preferat să ia premiul cineva care să fi ajuns acolo, dar de, dacă unii ar privi mai mult în sine, poate ar descoperi comorile care zac acolo înăbușite de orgoliu, și ar scrie mai profund.
Epigrama aceea în care "în sfârșit" îți pare arbitrar, este generată, așa cum am spus, de faptul că, până acum, neavând șansa de a fi născut într-o familie mai colorată un pic, nu am ieșit NICIODATÃ DIN ȚARÃ, deci, "în sfârșit" mă pot considera și eu "stranier", dar unde? ai ghicit, profunzimea ta! chiar era așa de greu? Sau nu știi că trebuie să mergi în propria țară cu pașaport? Care costă al dracu acum, nu ca-n 1990, când era gratis, ca să umplem Europa cu ignoranța noastră și să aibă acum de ce ne trage un șut în creier?

Da, Vali, subscriu cu cea mai mare bucurie la aprecierile tutror, felicitări nu pentru premiu, ci pentru sensibilitatea cu care te-ai înclinat spre un aspect pe care l-aș fi crezut îndepărtat felului tău de-a scrie.
La prima citire, mă contrariaseră expresiile folosite de Gheorghe \"simțim în ceafă răsuflarea rece a morții, în fiecare clipă\" și \"un lucru nu se mai îndreaptă: sufletul patriei\", pe care nu le percepeam ca făcând parte din limbajul uzual al unui țăran român rătăcit prîn mizeria frontului. Apoi, am văzut fotografiile și am înțeles că era un om educat, citit, cu simțul umorului, deci un spirit complex și acel limbaj este la locul lui acolo.
Acele mărturii ale durerilor neamului trebuie păstrate cu sfințenie, doamna Mariana Mardale de la Muzeul Țăranului Român multă energie invesește în strângerea și conservarea lor și prea puțini îi calcă pe urme.
De aceea încă o dată, felicitări și, continuă!

Cu stimă, F Abel

De când pe Colgate am trecut,
Ca să verific teza,
O carie nu mi-a făcut
Proteza.
(GPI)

De când pe Colgate am trecut,
Ținând de igienă cont,
Eu trebuia să fi făcut,
Ce a făcut Pillat din Pont.

Știm că vom avea în toamnă
Nou scrutin. Privit din unghiul
Strict politic, asta-nseamnă
Tusea s-o schimbăm cu junghiul.
(Tataia)


Viroza ce-o vom contacta
Și junghiul ce-l simțim în oase,
Stați liniștiți, le vom trata
Cu multe fraze siropoase.

Dar e un adevăr banal
Știut în Țara Românească:
Nu e un junghi intercostal,
Iar tusea-i sigur măgărească.

Tataie, în caz că îmi trimiteți și mie câteva felii din plesniturile din bici, am scris adresa la commm-urile de la prezentarea volumului de către Petru Gârda.
Cu stimă, F

Floriane...


... Nu ne-ai spus:
În cei patru, ești inclus?
(Goea Maria)


Precizarea mea, cumva
Satisface apetența?
Traficul e strofa ta.
Iar eu sunt INTELIGENȚA.

așa cum e în gândurile noastre și în orgoliul nostru de români, imagine idilică zdruncinată crunt de realitate. Încerc să-mi zăresc amintirile printre munți de gunoaie, printre pagode ilicite, printre pustiurile ce se-ntind în locurile unde munceau românii cântând și râzând de necazuri, pe câmpurile străbătute în jipane de termitele arendașe unde românul e doar sclav, printre întreprinderi automatizate ca niște lagăre de concentrare întinse pe 20 de hectare și în care lucreză doar 4 muncitori dar mi-e tot mai greu să întrevăd rămășițele acelei țări. Cu cât vorbim mai mult de renașterea ei, cu cât se face paradă de afirmarea valorilor, tradițiilor și potențialului ei, cu atât mai mare e nepăsarea și mai profunde distrugerile. Cineva mi-a spus că în poezia postată de ziua națională ÎNTINEZ imaginea României. Chiar așa? Trebuie să ai un spirit tare analfabet ca să nu vezi că este exact invers. Eu încă mai cânt cântecele "de țară" ale lui Tudor Gheorghe, încă mai țin drapelul țării pe perete, dar, astăzi, a-i cânta fumusețea pe care alții o exploatează și o pângăresc, e ca și cum i-am râde pe mormânt. Ori ne trezim, ori adormim de tot!

Poezia ta are duritatea pietrelor pe care le evocă, Otilia, îmi amintește de textele patriotice ale melodiilor folk în care se oglindește istoria aceea prin care am mai căzut uneori, dar întotdeauna ne-am ridicat. Acum, până și stânca ce-am fost parcă ni-i povară grea.

Cu stimă, Florian Abel

Înțeleg, l-au ridicat
Fi*ncă, dup-așa comerț,
A ieșit infatuat
La plimbare-n sat c-o MERȚ.(ANterior, avusese Trabant)

Frate Filipe, de ce naiba te chinui tu cu penibilitățile astea pe aici? Ai vreo funcție mare sau esti bogat tare de nimeni nu-ți spune să te duci naibii la culcare? Îți legi numele aici de al maestrului Zarafu, știind că nu are habar de aceste nimicuri stupide și că nu și-ar pirde timpul dându-ți o replică, dar speri că alții vor crede că ești la locul tău aici?
Ți-am cerut explicații la un text unde plagiai grosolan și în loc de justificări, ți-ai retras cu lașitate textul. Și în ultimele texte am găsit destule ciuguleli din hambarul altora, nu stau să le evidențiez, timpul nu-mi permite, de aceea și sunt sictirit, când văd cât timp au unii ca tine pentru scris, în timp ce eu de-abia îmi permit zece minute pe săptămână, turbez! Iar domnii editori plasează aceste anomalii la \"texte\" fără a observa carențele magistrale ale fiecărui, să zicem, catren.

Mi-e jenă să mai citesc și cred că e inutil să mai scriu din moment ce trebuie să-i pierd vremea cu astfel de nimicuri ca să luminez pe cine?

Cu profundă dezamăgire, F Abel