Fabula taurului îndrăgostit

Excelent, o fabulă construită iscusit, fără cantități de umplutură, se cunoaște condeiul epigramistului îndârjit, care nu poate accepta să scrie 4 versuri fără a lovi cu o poantă cât de mică. Asta face textul incitant și plăcut de parcurs, chiar dacă ar avea 500 de strofe. Este fabulă premiată la Chișinău? Că mie îmi pare de locul 1.
pe de altă parte, știi, Laurențiu, eu aș vrea să mă ocup doar de scris și să fiu tot timpul prezent aici, dar vremurile îmi sunt împotrivă, mă tem că prea curând voi fi nevoit să renunț definitiv la scris și la activitățile adiacente, "umbra de plumb a preazilnicei pâini", mediul manelisto-dobitoco-trivialo-grobiano-cabotin în care îmi trăiesc zilele și contrastul cu certitudinea timpului pierdut, măcinarea prin neputința de a duce proiectele la final sunt tot mai greu de suportat. De aceea apar atât de rar în Agonia, iar la Club, deși de fiecare dată îmi făcusem "bagajul", a intervenit câte o problemă de nedepășit. Totuși, am finalizat 3 cărți în acest timp. Ținând cont că am reluat scrisul de mai puțin de 3 ani, cred că e destul de bine, cu toate piedicile ivite.
S-auzim de bine! F.

OK, Florian, ma bucur să te mai citesc. Vreau și eu sa vad măcar una din cele 3 cărți. De-aia zic, poate reușești să ajungi la o sedință.

Stă destinul lui "el toro"
Într-o vorbă: aba-"toro".

Am citit toate fabulele tale și pot spune că sunt faine. Cel mai mult mi-a plăcut fabula porcului, cea de mai sus fiind a doua ca preferință. Las comentariul aici pentru că aveai cele mai puține comentarii și, firește, accesări.
Felicitări!