netranscendental

simplu și frumos final de înțelegere:\"Dumnezeu rămăsese încuiat / în biserică\".
mi-o plăcut această așezare firească, o percepție vie a împrejurului întâmplându-se (pur și simplu).
în toată această derutabilă poziționare, sensu\' este (întotdeauna) unu\' din exterior (așteptat): \"și acum, / ce rămâne de înțeles, / părinte?\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

un poem bun. citit dintr-o răsuflare te face să revii și să reiei lectura, pentru o repetiție în gând, evidet

\"și acum,
ce rămâne de înțeles,
părinte?\"
(...)
\"poate era simplu...
dar Dumnezeu rămăsese încuiat\"
în biserică.

felicitări,florin!

cu sinceritate,
teodor dume,

o întrebare și o mie de interpretări biblice sau laice
când El rămâne închis în dogme
doar apropierea și întrebările mai pot deschide uși împărătești
cu plăcerea lecturii
cn

mi-a placut poemul si mai ales sfarsitul.
poate renuti la acel \"catre\" si-l inlocuiesti cu \"spre\", sa sune mai elastic.

cu prietenie,
andrei ot tgocna

poate era mai simplu daca nu il incuiam noi acolo
prin toate interpretarile noastre prin incercarea de a ne apropia de El, care este deja aproape

citit
placut
as

ma bucur de pravalirea voastra prin cavernele mele si va multumesc pentru rupestre.

ne mai citim, F.A

eh, iată că mentalul ”colectiv” nu te absoarbe ca pe o buburuză neputincioasă, și mă bucur.
ai aici o voce originală, limpede. sunt așa de rare...
felicitări pentru că te ferești de reinterpretări.
uite un cadou de cumințenie și sinceritate, pentru o zi bună:

http://www.metacafe.com/watch/179691/arabic_sound/

și un distih din aceeași zonă spirituală:

”Oricât de bine șaua o leg, va fi purtată
sub mine, sub mine, de-al morții armăsar”

(Poemele căinței: Zuhdiyyāt)

erata: doar o dată ”sub mine”, scuze, graba...