Poezie
Matematică într-o criptă cu stele
1 min lectură·
Mediu
La-nceput ne adunasem firea,
Tot scazând segmentul dintre noi
Și-am descoperit că înmulțirea
E-mpărțirea raiului la doi.
Timpul a intrat în congruență,
Înotând abstract prin teorii
Dar simțind că pierde în esență,
Când un cerc se teme-a se roti.
Nici o rugăciune ascendentă
Nu a frânt o limită în cer,
Rămânând ca insuficientă
Înmulțirea-n tabla lerui-ler.
Dar căzu în unghi o bisectoare
Și-a tăiat diametral opus,
Cotangent cu-n ac de vrăjitoare,
Însumarea restului redus.
Nu credeam că toate - acele semne
Cu \"mai mari\", \"mai mici\" sau \"aparțin\",
Pot s-așeze-n forme triste, lemne,
Printre lumânări cu vârf de spin.
Declinând simplificarea sorții,
Tot ce-am adunat și-am înmulțit,
Diferit de integrala morții,
S-a redus la minus infinit.
025988
0
Încă măcar o reuniune,
Câtă vreme poezia tinde
Asimtotic spre perfecțiune.