Jurnal
Cum se poate micșora un text
colecția: Texte condamnate la Atelier
2 min lectură·
Mediu
Dorind să-mi aduc și eu contribuția la perfecționarea tehnicilor de epigramatizare a societății, am descoperit întâmplător, în dorința de a fi cât mai succint și convingător, că un vers poate ajunge de la zece silabe, la trei sau chiar mai puțin, păstrându-și înțelesul. Și o pot demonstra.
Pentru aceasta, am nevoie de un voluntar. Glumesc, stați jos! Epigrama cu gramaj mare în faza inițială, sună așa:
Mi-ar trece, poate, timpul mai ușor
Dacă-n acest imens Atelier,
Aș întâlni măcar un editor.
Și aș găsi un pic de levier.
Titlul, perfect adaptat mesajului, este \"Ce bine-ar fi!\". Analizând eu metrica, pentru că mă Rodea-n creieraș curiozitatea \"care ești mă, iamb, care, dactil și de ce naiba sunteți așa mulți?\", am pus mâna pe pix și, harșt! a rămas așa:
Ar trece timpul mai ușor
Dacă-n acest Atelier,
Aș întâlni un editor.
Și aș găsi un levier.
Trecând peste emoția generată de bucuria acestei virtuale posibilități, am descoperit că primul vers putea fi lejer înlocuit cu: \"Mai am acum un singur dor\" și, prin simplificare, ajungem la forma:
Mai am un dor:
Atelier.
Și editor.
Și levier.
Japonizând haikuistic, si pentru a reduce la trei silabe, am renunțat la \"Atelier\" (levierul putând fi folosit cu succes chiar și în afara lui) și am apelat la tradiționalul \"lerui ler\", deoarece cred că și stramoșii noștri ar fi scris această epigramă, dacă ar fi trăit aceleași împliniri:
Am un dor:
Lerui ler.
Editor.
Levier.
Păstrând ideea, se poate și mai mult. Exemplific prin prescurtarea prescurtării unor stihuri a căror reproducere este inutilă, ele fiind deductibile:
Am un dor:
M-aș.
Editor.
L-aș.
Subiectele rămân subânțelese, iar intențiile bineînțelese, dar încă se mai poate reesențializa esența, până la perfecta formă monosilabică, păstrând nealterat sentimentul profund exprimat:
Dor:
M-aș!
Or...
L-aș!
Vedeți ce simplu e?
P.S. Pentru a evita interpretarea incorectă, redau aici epigrama:
Mai am acum un singur dor:
C-un editor pe țărmuri m-aș
Plimba, să-ntrebe,-l iubesc or...
C-un text la \"reco\" sigur l-aș!
054.852
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florian abel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 328
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
florian abel. “Cum se poate micșora un text.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-abel/jurnal/1820047/cum-se-poate-micsora-un-textComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DNDomnule Abel, textul dvs mi se pare cât se poate de util, îl recomand tuturor epigramiștilor !
În privința editorilor, ținta reală a textului, vă recomand răbdare și consecvență. Consecvență, evident, nu în mânuirea levierului, ci în postarea unor texte de valoare, așa cum ați făcut-o și până acum.
Felicitări și succes !
În privința editorilor, ținta reală a textului, vă recomand răbdare și consecvență. Consecvență, evident, nu în mânuirea levierului, ci în postarea unor texte de valoare, așa cum ați făcut-o și până acum.
Felicitări și succes !
0
FA
Multumesc, Cornel si Dan, ideea cu levierul mi-a fost generata de sentimentele ce le am pentru editorul pe care nu il pot banui decat de o usoara inclinatie spre sabotaj. Si nu este vorba despre plasarea la Atelier a textului meu \"oda agonistilor\", ci de modul in care s-a facut aceasta incadrare.
Postat dimineata, a intrat in atelier dupa miezul noptii iar la ora 5,oo dimineata, trecuse deja in subsol, la cele vesnice, astfel ca nu mai poate fi citit decat de cei care intra pe pagina mea.
Asta, prin comparatie cu un text slab al meu, de care nu eram multumit, si care a stat trei zile pe partea vizibila, toate textele postate de ceilalti fiind postate dedesubtul textului meu.
Din acest motiv mi s-a accentuat sindromul de mania persecutiei pe care l-am capatat cu succes in aceasta agonie si mi s-a intarit convingerea ca exista un, sa zicem, om printre editori care nu ma iubeste. Cunoscandu-ma bine pe insumi, il inteleg perfect.
Cu stima, in pofida crizei, F Abel
Postat dimineata, a intrat in atelier dupa miezul noptii iar la ora 5,oo dimineata, trecuse deja in subsol, la cele vesnice, astfel ca nu mai poate fi citit decat de cei care intra pe pagina mea.
Asta, prin comparatie cu un text slab al meu, de care nu eram multumit, si care a stat trei zile pe partea vizibila, toate textele postate de ceilalti fiind postate dedesubtul textului meu.
Din acest motiv mi s-a accentuat sindromul de mania persecutiei pe care l-am capatat cu succes in aceasta agonie si mi s-a intarit convingerea ca exista un, sa zicem, om printre editori care nu ma iubeste. Cunoscandu-ma bine pe insumi, il inteleg perfect.
Cu stima, in pofida crizei, F Abel
0
GIPoți merge mai departe și să reduci la patru semne:
„L-aș”
Cu titlul
„Editor”
Sau la trei:
„Laș”
cu același titlu.
Orice trecător prin Atelier ar înțelege cel puțin atâta cât ai cuprins în prima variantă. Că nu ți-ar folosi la nimic, ci dimpotrivă, este altă... epigramă. Spre binele meu, sper să nu coboare în acest subsol... Am și eu lașitatea mea, ca tot omu\'.
„L-aș”
Cu titlul
„Editor”
Sau la trei:
„Laș”
cu același titlu.
Orice trecător prin Atelier ar înțelege cel puțin atâta cât ai cuprins în prima variantă. Că nu ți-ar folosi la nimic, ci dimpotrivă, este altă... epigramă. Spre binele meu, sper să nu coboare în acest subsol... Am și eu lașitatea mea, ca tot omu\'.
0
FA
Am observat, Petru, ca sunt adevarate muze, eu am scris un mare teanc dedicat unora (unuia) dintre ei, pe care insa nu le voi da tiparului intrucat viata mi se pare, inca, frumoasa. Dar pot exemplifica aici cu o sarja la o epigrama in care se punea problema numararii poetilor:
Sa numaram poeti - e-un post ingrat
Si, daca te-angajezi, nu ai decat;
Dar cred c-ar fi mai simplu de aflat
Cati editori as strange eu de gat.
Vorbind serios, in mai multe randuri s-a afirmat ca epigrame f bune sunt trimise la atelier din necunoastere. Eu nu pot crede ca un om care are experienta scrisului atat de vasta incat sa ajunga la statutul de editor (chiar daca nu are din nastere simtul umorului) nu poate intelege o epigrama si nu ar pricepe daca sunt probleme de prozodie.
Ba eu cred ca se pricepe foarte bine, si faptul ca uneori apare pe prima pagina una sau mai multe epigrame slabe(chiar ieri sau alaltaieri erau introduse la foarte mica distanta una dupa alta doua astfel de creatii de tot rasul ale unei doamne extrem de slab inzestrata de mama scriitura la capitolul epirama) demonstreaza ca cineva incearca sa puna epigrama intr-o lumina cat mai defavorabila. Oricat de necunoscator ai fi, nu se poate sa nu observi valoarea sau imperfectiunile unui text atat de micut ca intindere.
Si, apropo, merge o varianta si mai scurta: \"u!\"
Cu stima, pe raspunderea mea, F Abel
Sa numaram poeti - e-un post ingrat
Si, daca te-angajezi, nu ai decat;
Dar cred c-ar fi mai simplu de aflat
Cati editori as strange eu de gat.
Vorbind serios, in mai multe randuri s-a afirmat ca epigrame f bune sunt trimise la atelier din necunoastere. Eu nu pot crede ca un om care are experienta scrisului atat de vasta incat sa ajunga la statutul de editor (chiar daca nu are din nastere simtul umorului) nu poate intelege o epigrama si nu ar pricepe daca sunt probleme de prozodie.
Ba eu cred ca se pricepe foarte bine, si faptul ca uneori apare pe prima pagina una sau mai multe epigrame slabe(chiar ieri sau alaltaieri erau introduse la foarte mica distanta una dupa alta doua astfel de creatii de tot rasul ale unei doamne extrem de slab inzestrata de mama scriitura la capitolul epirama) demonstreaza ca cineva incearca sa puna epigrama intr-o lumina cat mai defavorabila. Oricat de necunoscator ai fi, nu se poate sa nu observi valoarea sau imperfectiunile unui text atat de micut ca intindere.
Si, apropo, merge o varianta si mai scurta: \"u!\"
Cu stima, pe raspunderea mea, F Abel
0
Cu levierul în dotare -
Te-asigur, ți-ar fi mult mai greu
Și te-ar Rodea-n căpșor mai tare!
Foarte bun textul, scris de un practician al versificației și, citindu-l, mă \"Rodea-n creieraș\" curiozitatea de a vedea cum o să susții exemplele din punct de vedere științific (sintactic, stilistic, semantic, prozodic ș.a.m.d.), dar, nu-i bai, sunt alții pentru asemenea treburi, care, vorba ta, când se-apucă de-analiză, muza bagă cuie-n priză...
Mulțumesc pentru calambur, să știi că îl rețin, alături de cel pe care l-am primit recent de la un mare maestru al calamburului, Eugen Deutsch.
Felicitări și succes mai departe!
Cornel