Păpușica era colega mea de cameră. Numele ei era Magdalena (Lena) Costian. Eu o poreclisem astfel, întrucât chiar avea trăsături de păpușă: ochi mari, rotunzi și albaștri, cu gene dese și lungi, gură
- Care-i povestea ta, Nina?
Mă privește cu un aer șugubăț, în timp ce așază cafelele pe măsuța din curte. Rămăsesem numai cu ea, băieții plecaseră la fotbal, iar Alexa – în vizită, la o
Mă bântuie sărăcia lumii, sub diversele ei forme. Probabil din dorința de a uita propria-mi sărăcie. Mai întâi, oameni săraci din țara mea. Am întâlnit câțiva, pe vremea când nu știam cum e să-ți
Ce falsă primăvară
se-arată pe-afară
ce tristă iarnă
hălăduiește în noi
și-așa nu are
cine să le mai cânte
căci rând pe rând
poeții ne mor
ce primăvară
înșelătoare
dar nu ne mai miră
Mi-ai arătat Carul Mare,
Părea atât de aproape și cerul atât de jos,
Ori poate noi urcasem o treaptă.
De unde?
Miroseam a păcat, tu-mi spuneai că-s frumoasă.
Te-am întrebat, privind către
Pe Dunăre-n jos,
Pe-un câmp ciulinos,
Gică-Helis trece,
Cu tovarăși zece.
Nouă poeți mari,
Dar și bucătari,
Cu Daniel zece,
Care-i și întrece.
Merg cu toți pe cale,
Să aleagă-n vale,
La
Tristețile și bucuriile mării... Tristeți și bucurii. Cam asta întâlneai peste tot. Croaziera pe apele Bosforului nu-i dăduse prea mult timp de meditație. Briza ușoară și soarele care i se băga în
A venit toamna și pe ostrovul meu,
cu banalitățile ei care mișcă inima –
niște frunze căzute, niște cocori ducându-se
ca visele ce pleacă în zori,
ici-acolo, zorele-nflorite
și n-ai să crezi,
- Stiți de ce ați fost acuzat?
- De prost, sărumâna.
- Și de mai ce?
- De tâmpit, sărumâna.
- Lăsați autocritica!
- Auto, da, știu și eu, nu m-aș mai fi trezit în ziua când m-am hotărît să mă
Nu, viața nu-i o poveste cu zâne
în care dorințele se-mplinesc cu bagheta fermecată
pac rochia de bal, pac prințul cel frumos
și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
nu, viața e o
La școală nu se învață
unități de măsură
pentru
Iubire
Un înțelept zicea
că așa ceva nu există
Un altul îmi spunea
(chiar astăzi!)
că iubirea se măsoară cu fapte
Eu nu contrazic
Vom sta o vreme mână în mână
cu gândurile simțurile împletite,
chiar dacă înfocații maci îi vom privi pe rând.
Sunt atât de fragili, în vaze mor,
ei nu pot trăi decât pe spinarea
Dragă Moș Crăciun,
Ai trecut, bezmeticule, pe la toți pe-acasă, da’ la mine nu te-ai îndurat să lași măcar o măslină, o dudă ceva...
Care va să zică, de sărbători, la toată lumea a venit „Moșul”
există și o tristețe
a sărbătorilor
tristețea oamenilor singuri
închiși în case
neștiute de nimeni
singurătatea aceasta
demnă
își are solemnitatea ei
aducând parcă puțin cu
solemnitatea
De data asta mă voi duce. La întâlnirea de zece ani n-am fost. Zece ani nu înseamnă nimic. Când spui douăzeci, deja în tine încep să se adune-ntrebări. Și gânduri. Sigur că nu crezi, dar
Ai tăiat două aripi
ce cu greu vor mai putea învăța zborul
chiar și cusute
la loc
nicio aripă nu-și mai aduce aminte să zboare
odată frântă
odată înfrântă...
cu sânge rece
ai tăiat două
Se legăna o barcă pe Dunăre,
clipocitul apei ce părea neagră
acompania gândurile, tot negre;
Luna răsărise portocalie, imensă, rotundă
dintr-un capăt de fluviu
ca dintr-un capăt de lume;
Mă
Dintotdeauna așteptăm trenuri. Trenuri care au plecat, trenuri pe care le-am pierdut
(o secundă să mai fi stat!), trenuri care nu mai vin, ori care nu vor veni niciodată. Iar atunci când se-ntâmplă
Gogoșico,
Îți scriu acum la-nceput de an, așa tolănită și îmbuibată cum stau și-aproape dormind pe domnia mea, părăsită și uitată de toți, nici poștașu' nu sună la ușă. Măcar o dată, darmite cum
FD