Haiku (14)

Culmea haijnului -
să nu vezi pădurea
din cauza cireșelor

Loredana,
farmecul discret al naturii umane redobandind linia fina aobservatiei.

cu prietenie,

Să vedeți unde mă duce mintea cu cireșele dumneavoastră :

foșnet prin ramuri –
sunt coapte cireșele
copii la furat

Ce n-aș da să fac și eu așa trăznaie!

Dorulet

Dan, Petruț, Doru Emanuel, bucuroasă de prezența voastră, mereu caldă. Mulțumesc!
Doruleț, trăznăile sunt ușor de făcut. Când te hotărățti, știu eu un cireș...:)
Cu drag,
Loredana

Frumos haiku, însă, după cum văd, de metaforă n-ai avut cum și unde să te ascunzi. Prin ramuri deja foșneau cireșele. Sau ciocârlia? :)
Dacă-mi permiți și mie, Florinel, o parafrază:

Cireșar

foșnet prin ramuri –
mierlele dau în pârg
sau hoțomanii?

cu tot respectul, imi mentin parerea ca daca nu te-ai nascut pe taram nipon, nu vei scrie niciodata haiku.

Ioane, m-ai prins cu mierla ! pardon, cu metafora vopsită :) Hoțomane!
Dan-Alexandru, sigur că noi nu scriem haiku. E o formă de poezie de inspirație japoneză românizată. Tot așa cum niciodată un japonez n-ar scrie Rascoala, Moromeții sau Chira Chiralina. În vecii vecilor!
Dar dacă ne jucăm și noi pe-aici cu poeme scurte cărora ne place să le spunem haiku, nu e o crimă atât de mare, nu-i așa?
Mulțumiri vouă,
Florinel