Balada Mesterilor Helisieni

Pe Dunăre-n jos,

Pe-un câmp ciulinos,

Gică-Helis trece,

Cu tovarăși zece.

Nouă poeți mari,

Dar și bucătari,

Cu Daniel zece,

Care-i și întrece.

Merg cu toți pe cale,

Să aleagă-n vale,

La Târgul de Floci,

Un loc fără roci,

Pentru scriitorii

Din Casa Tudorii.

Iată, cum mergea,

Că-n drum agiungea

Pe-un biet ciobănaș,

Scriitor codaș,

Și cum îl vedea

(Nu-l recunoștea!),

Gică îi zicea:

- Mândre ciobănaș,

Vedea-te-aș cosaș!

La Maltezi în sus,

Cu turma te-ai dus.

Pe la Floci în jos,

Cu turma ai fost.

Nu cumva-ai văzut,

Pe unde-ai trecut,

Un ins prăpădit

Și neisprăvit?

- Ba, doamne,-am văzut,

Într-un șanț căzut,

Un ins prăpădit,

De colb prăfuit

Și cam rătutit.

Câinii, cum îl văd,

La el se răpăd

Și latr-a pustiu.

Vreun poet, eu știu?

Cum îl auzea,

Gică-nveselea

Și curând cotea,

Spre ins apuca,

Cu nouă poeți,

Șmecheri și isteți,

Jumătate beți,

Și cu Lori zece,

Care-i și întrece.

- Iată omul meu,

P-ăsta-l aleg eu,

Să mi-l împănați

Și la foc să-l dați,

În țepuș-aleasă,

Ruptă și-apoi dreasă,

Ca să-mi câștigați,

Premiul prea-mâncării,

La Casa Tudorii.

(Că v-am dat revista!)

Iar de nu, curând,

V-oi trage pe rând,

Chiar în țeapa-aista!

Poeții grăbea,

Þeapa măsura,

Focul întețea,

Dar tot ce lucra

Li se ruina.

Iar cel personagiu,

Aflând de carnagiu,

Mi se judecă

Și-astfel procedă:

Le tot povesti

Și-i tot aburi,

Pân-a doua zi,

Când ei obosi.

Și-a scăpat, vădit,

Tot nețepuit.

Dar să-mi spuneți voi,

Cititori de soi,

Cine mi-i actorul,

Zis povestitorul,

Care-i păcăli

Și mi-i adormi

Pe cei poeți mari

Și mari bucătari?

N-ați ghicit de fel!

Nu e Marinel

A lui Ștefănel,

Nu-i nici Buzulică,

Sigur nici Romică

Și nici Florinică

(acel ciobănel,

deghizat în miel).

Nu-i nici Marius Stan,

Mare fizician.

Ci-i mai mărunțel

Și mai șturlubel:

Este... Nicostel!

C-am schimbat balada?

Știu. Și care-i sfada?

Eu fiind o ... Ană,

Zisă (Lored)ană,

Cum să m-osândesc

Și să mă zidesc?

___________

Legendă: Nicostel este un personaj fabulos, apărut precum sirena din valuri în creația colectivă a scriitorilor de la Helis. Se spune despre el că ar fi combinația (lingvistică) dintre Nicolae Teoharie și Costel Bunoaica, altfel fiul piropopircăliței, un alt personaj misterios pe care helisienii l-au alergat, fără succes, în vreo trei texte literare:

http://www.poezie.ro/index.php/prose/14025381/Piropopirc%C4%83li%C5%A3a_destabilizatoare_(1)

http://www.poezie.ro/index.php/prose/14025490/Piropopirc%C4%83li%C5%A3a_destabilizatoare_(2)

http://www.poezie.ro/index.php/prose/14027649/Piropopirc%C4%83li%C5%A3a_destabilizatoare_(3)