EPemilian valeriu pal
Verificat@emilian-valeriu-pal
scarborough fair
„I hear that youre building your little house deep in the desert/Youre living for nothing now I hope youre keeping some kind of record”
Tiuk, Oglinda literara, Tomis, Verso, Liternet, Feedback, România literară, Antologia Gesturi firești 2007 - proza Antologia Virtualia - 2007, 2008 Premiul național pentru debut Traian T. Coșovei 2014 Volume publicate: *debut: Fortral, editura Tracus Arte, 2015, nominalizat la premiul național Mihai Eminescu Opus Primum 2016 și premiul pentru debut al…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Da, fix imaginea aia cu oamenii care încearcă să-și pună capul pe umeri am avut-o și eu în fața ochilor. Mulțumesc frumos pentru semn, dar mai ales pentru percepție.
Pe textul:
„cigarillos 1" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextChiar dacă sunt câteva locuri care mi se par comune ( ca de exemplu ultima strofă), întregul funcționează pentru mine natural, fără crispări și metaforizare inutilă. Un text frumos și docil, în sensul că nu e scăpat de sub control având în vedere tema care predispune la definiții infinite, și o voce credibilă care spune atât cât trebuie și cui trebuie.
Pe textul:
„Cimitirul vocilor" de Diana Elena
Recomandat0 suflu
ContextN-ar strica să puneți câteva date la biografie. De acum puteți comenta fără aprobarea editorilor.
Pe textul:
„Tăcere spartă" de Alina Ilovan
0 suflu
ContextO arhitectură a textului fin conturată dinspre exterior spre interior, și o voce matură care știe cât să spună și când să spună, ca într-un joc Tetris în care autorul așază calm și precis ideile la locul lor, iar cititorul se miră de acuratețe.
Pe textul:
„Normalitate incertă" de Alexandru-Valentin Petrea
Recomandat0 suflu
ContextUn text care atrage și respinge în același timp, cu imagini puternice care te trimit la granița morbidului, fără însă a stârni repulsie, și o construcție care imită perfect realul alterat, fără a mima autenticul.
Un ritm interior febril ce induce perfect starea care generează frisoanele, iar rima (intenționat) șchioapă îi conferă un exotism abraziv dar și i detașarea de a scrie din interiorul maladiei fără intenția de a evada, un fel de cântec de leagăn pentru inadaptați cântat în surdină de Sofia Isella.
Un ritm interior febril ce induce perfect starea care generează frisoanele, iar rima (intenționat) șchioapă îi conferă un exotism abraziv dar și i detașarea de a scrie din interiorul maladiei fără intenția de a evada, un fel de cântec de leagăn pentru inadaptați cântat în surdină de Sofia Isella.
Pe textul:
„Frisoane" de Miruna Gavaz
Recomandat0 suflu
ContextCioburi, fisuri, real, fantastic, listă de cumpărături lipită pe frigider sau unghii descărnate să-ți aduci aminte când te-ai împiedicat de mobilă ca de ultimul om de pe planetă, ștergi și scrii din nou, toate astea cusute aproape halucinant la vedere.
Pe textul:
„Mercur rosu" de Ada Kethevan
Recomandat0 suflu
ContextPentru mine un text manifest, de-acolo din rărunchii unui feminism autentic, ce strigă feminitate, fără burghezii progresiste cu pretenții culte și egalitarism de budoar.
Un poem de categorie grea care te lovește în bărbie ca George Foremam și face orice comentariu să pară inutil ca numărătoarea arbitrului la capul unui boxeur care și-a pierdut cunoștința.
Un poem de categorie grea care te lovește în bărbie ca George Foremam și face orice comentariu să pară inutil ca numărătoarea arbitrului la capul unui boxeur care și-a pierdut cunoștința.
Pe textul:
„a băut" de enea gela
Recomandat0 suflu
ContextCe apreciez cel mai mult, dincolo de tragismul detașat și eliberat de patetism din acest puzzle organic, e ineditul metaforic și limbajul ca un mecanism de învățare a comunicării prin joc. Ca în copilărie, când ne făceam telefoane din cutii de conserve legate cu ață, de la un balcon la altul, așteptând cu înfrigurare să ajungă un sunet la noi. Parcă o și aud pe Margareta Nistor chinuindu-se să traducă domestic înjurăturile din engleză. Dar dincolo de volumul sonor al textului, pentru mine e evidentă reconstituirea asta pas cu pas, os cu os, hematie cu hematie, totul într-un contur clar, lucid, care îți dă voie să fii mai mult decât să exiști. Și chiar dacă tema a fost bătătorită de mulți, tu o faci nouă prin ineditul metaforic. Există mulți autori care își reciclează propriile metafore, fie involuntar, fie intenționat, le forțează ca pe niște fotografii fără discernământ și consimțământ, dar tu o faci un mod necesar de conviețuire cu propria existență.
Pe textul:
„Legenda ploilor de octombrie" de Adrian A. Agheorghesei
Recomandat0 suflu
ContextGeneroasă ca întotdeauna. Mulțumesc pentru lectura constantă și pentru simțire.
Pe textul:
„când moartea își mănâncă dresorul și lumea crede că așa e scenariul " de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
ContextUn final, din punctul meu de vedere excelent, mai ales cu rima aceea involuntară.
Are ceva textul ăsta care te face să revii, nu pentru a descoperi sensuri noi, ci pentru o stare în loop, de care ai vrea și nu ai vrea să scapi. O tristețe tensionată fin, fără patetism și paroxism, ca un fel de piesă post grunge pe care o asculți pe repeat într-o zi ploioasă și îți dă o stare resemnată de bine.
Are ceva textul ăsta care te face să revii, nu pentru a descoperi sensuri noi, ci pentru o stare în loop, de care ai vrea și nu ai vrea să scapi. O tristețe tensionată fin, fără patetism și paroxism, ca un fel de piesă post grunge pe care o asculți pe repeat într-o zi ploioasă și îți dă o stare resemnată de bine.
Pe textul:
„Am uitat şi am murit" de stefan preda
0 suflu
Contextcred că trebuie o uniformizare a timpurilor verbale, pentru că frazarea se poticnește pe alocuri. De exemplu: își aprinse o țigară dar mâna îi tremura. De ce nu își aprinsese ori și-a aprins?
La fel:: câinii lătrau.. începu unul...și implica. Eu greu să urmărești o frază in care se succed trei timpuri verbale diferite și să rămâi cu senzația de autentic.
Apoi, pe alocuri sunt câteva lucruri oarecum necredibile și stridente.
Spui că au început să latre câinii ca un cor, apoi ca o orchestră canină. În atmosfera generală a textului pentru mine orchestra canină e prea pretențios, din alt film.
Și tot în acest pasaj spui că se implica tot satul pentru ca apoi să spui că satul dormea strâns.
Cumva am impresia că sunt texte mai vechi pe care încerci acum să le citești prin ochii altuia.
La fel:: câinii lătrau.. începu unul...și implica. Eu greu să urmărești o frază in care se succed trei timpuri verbale diferite și să rămâi cu senzația de autentic.
Apoi, pe alocuri sunt câteva lucruri oarecum necredibile și stridente.
Spui că au început să latre câinii ca un cor, apoi ca o orchestră canină. În atmosfera generală a textului pentru mine orchestra canină e prea pretențios, din alt film.
Și tot în acest pasaj spui că se implica tot satul pentru ca apoi să spui că satul dormea strâns.
Cumva am impresia că sunt texte mai vechi pe care încerci acum să le citești prin ochii altuia.
Pe textul:
„Seri de vară: Clopotnița" de Sergiu Burlescu
0 suflu
ContextPersonal, prima și a treia strofă îmi par cele mai închegate, cel puțin mie așa mi-a plăcut să citesc poemul.Nu spun că celelalte două părți nu contează, știu că pentru orice autor, fiecare cuvânt are un loc și un timp al său. Eu am rezonat suficient cu ceea ce am subliniat mai sus, suficient cât să ies din lectură și să spun că Beth Hart și furtunarii cu picioarele roz, deși nu au nimic în comun, se împletesc de minune aici.
Pe textul:
„Secvente 6" de Diana Manaila
0 suflu
ContextDe azi poți posta și comenta fără aprobarea editorilor.
Azi e suficient.
Azi e suficient.
Pe textul:
„azi e suficient " de Claudiu Marin
Recomandat0 suflu
ContextDin punctul meu de vedere, un text bun, bine stăpânit, lucid, cu imagini suficient de echilibrate cât să realizeze o simbioză fină între simbolism și manifest, între estetism și evoluționism. O curgere firească fără să dea impresia de căutat, de forțare, de epatare. Iar stilul telegrafic, aproape lapidar și cumva înspre tehnica unui haiku (cel puțin așa îmi place să văd) combinat cu o atmosferă steam punk, fac ca fiecare imagine să fie suficientă ca poezie de sine stătătoare și dependentă de strofa următoare ca întreg.
Pe textul:
„azi e suficient " de Claudiu Marin
Recomandat0 suflu
ContextDin punctul meu de vedere, chiar dacă vor fi destui cârcotași, pe la case mai mari sau mai mici, concursul a dovedit că se poate orice când e vorba de toamnă și poezie.
Pentru mine surpriza a fost Mara Anton, până acum o prezență discretă pe site, iar Doru Mihail nu aș zice previzibilitate, ci o confirmare.
Ca să nu mai vorbesc de Nuța Crăciun, care a surprins cu un stil complet diferit față de textele postate aici.
Pentru mine surpriza a fost Mara Anton, până acum o prezență discretă pe site, iar Doru Mihail nu aș zice previzibilitate, ci o confirmare.
Ca să nu mai vorbesc de Nuța Crăciun, care a surprins cu un stil complet diferit față de textele postate aici.
Pe textul:
„Marele câștigător al concursului „Toamna care nu vine” este..." de Bogdan Geana
0 suflu1
ContextMie mi-a plăcut discursul acesta lipsit de prețiozitatea pe care o reclamă, uneori, sacrul, dar suficient de ferm cât să sugereze religiozitatea. Un ritm degajat, eliberat de patetismele cotidianului și o curgere firească, aproape mucalită, ca o lumânare pentru vii pusă din greșeală în spațiul pentru morți.
Pe textul:
„madam costea" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextDin punctul meu de vedere un text plasat atât de firesc la granița dintre vis și realitate, încât finalul pare nepotrivit de magistral. Și ce e de apreciat e faptul că în timp ce mulți caută metafora fatală, lovitura de grație, aici ai reușit, printr-un final imprevizibil de simplu, o porta gayola remarcabilă prin simplitatea unui toreador care îngenunchează înaintea victimei, ca metaforă a visului capitulând în fața realității.
Pe textul:
„în visul meu" de enea gela
Recomandat0 suflu
Contextalții stau pe margine și pun întrebări la care nu vor afla răspuns.
Pe textul:
„dulce - amar" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextPentru mine un poem de stare ca un film nordic, suficient de puternic să-ți inducă o senzație de melancolie organică și o crispare blândă, dar cu o tăietură a versului atent controlată în așa fel încât starea indusă să nu se permanentizeze ci să-ți lase spațiu de întoarcere, ca un scurtmetraj.
Personal, finalul mi se pare puțin confuz, nu știu dacă se referă la gestul de a da scroll, caz în care poate ar fi fost mai sugestiv „un sunet peste care trec mai departe”, sau autorul a avut altă intenție.
Dincolo de acest mic inconvenient - doar pentru mine ca cititor, întregul funcționează și asta e cel mai important.
Personal, finalul mi se pare puțin confuz, nu știu dacă se referă la gestul de a da scroll, caz în care poate ar fi fost mai sugestiv „un sunet peste care trec mai departe”, sau autorul a avut altă intenție.
Dincolo de acest mic inconvenient - doar pentru mine ca cititor, întregul funcționează și asta e cel mai important.
Pe textul:
„scroll peste tăcere" de Claudiu Marin
0 suflu
Context