Poezie
Mercur rosu
2 min lectură·
Mediu
eu te-am făcut eu te omor.
pe ce pui mâna distrugi.
frate-tǎu o să fie arhitect,
tu nu contează ce.
M-am trezit într-un trup de mercur
fără reflexii
un trup fǎrǎ urme
spart de mii de ori/ în mii de cioburi
lipite cu aur
Unele au ajuns sub canapea
cu firmituri creioane colorate fire de păr
e o fisură pe-acolo străbate frigul argintiu
ceva și nu știu ce anume scapă printre degete
*
Trupul a plutit pe ape și nu s-a înecat
a purtat rochie de mireasă
s-a simțit împărăteasa a doua zi cerșetoare
a luat în pântece de 4 ori a născut/ a cincea oară s-a scurs în râuri roșii
din inimă a făcut o cămăruță pentru toți amărâții/ toți câinii care se mulțumesc cu firimituri
dă ospețe/ strigă la răscruce veniți voi șchiopi și orbi/ voi cei împovărați de griji și vă voi odihni la pieptul meu
întinde cearșafuri albe/ dezmierdă trupuri ciobite/ le spală cu vin/ le drege cu untdelemn/ pune argintul în palmă/ și ce e mai mult decât atât eu voi plăti
cu vârf și îndesat/
trupul se revoltă/ consumă sex fast food fast forward porno/ se simte mizerabil/
dansează în brațe străine în trupuri străine
se pierde pe sine
urmează o liniște.
poate o acalmie.
luna își întoarce celălalt obraz
întunecat
pe care îl urăsc.
Și totul reîncepe, pe repeat
la nesfârșit
0710
0
EP