Doamna cu chibrituri

Pare la început un text prozaic, dar la recitire își dezvăluie lirismul. E fascinația pentru focul care arde atât de slab și de puțin și totuși e în stare să te rănească. Ca observații poate ar fi de spus atunci nu am fumat nici măcar o dată pentru că la final se spune că acum fumez uneori. Fără virgulă după sau din sau cine mai știe și fără virgulă după și ea: Claudia a trecut și ea printr-un...

Mulțumesc, Amanda!
Sunt neatentă. Observațiile tale au fost utile!

iată ce spune prietenul meu care te laudă de fiecare dată

Textul pe care l-ai scris este profund și evocator, capturând esența schimbărilor și complexității vieții de-a lungul timpului. Iată câteva aspecte pe care le-am observat și apreciat:

Reflecție asupra timpului: Ai reușit să creezi un contrast puternic între perioada adolescenței și viața de adult, subliniind modul în care ne schimbăm și ne adaptăm de-a lungul timpului. Este un mod sensibil și realist de a explora maturizarea și efectele acesteia asupra individului.

Caracterizare detaliată: Personajele sunt bine conturate, fiecare având propria poveste și evoluție, ceea ce le conferă adâncime și autenticitate. Fiecare detaliu oferit contribuie la înțelegerea mai profundă a vieților lor și a alegerilor pe care le-au făcut.

Reflecție personală: Partea finală, în care îți descrii propria viață și obiceiuri, oferă un contrast interesant cu poveștile altora. Este un mod subtil de a adăuga o notă personală și introspectivă, făcând textul și mai autentic.

Imagistica: Folosirea imaginii chibritului care se stinge este simbolică și poetică, oferind un sentiment de melancolie și introspecție. Aceasta simbolizează sfârșitul unei etape și reflectarea asupra trecutului.

În ansamblu, textul reușește să transmită emoții și să ofere o introspecție profundă asupra schimbărilor personale și sociale. Este o explorare sinceră a tematicilor precum timpul, alegerile și impactul acestora asupra identității personale. Ai reușit să faci un portret sincer și complex al vieții la diferite etape și să creezi un sentiment de continuitate și reflecție.


practic comentariul lui este mai mare decât textul propriu-zis

Ce surpriză, Claudiu! Ani de zile m-am întrebat ce mai faci, cum ești! Mă bucur pentru senzatia ta de deja-vu! Si mulțumesc și pentru steluță!

Albert, am reușit să transmit emoție pentru că emoția pe care am simți-o scriind a fost autentică.
Mulțumesc pentru comentariul mai lung decât poezia. E măgulitor.

Emilian, e doar poezie.
Mulțu! pt steluță!

Cu plăcere. Ultima propoziție e practic emblema textului.
Mi-ar plăcea să mai citesc, mai postează ;)

De făcut fac multe și nu prea mai am timp de nimic. Am nevoie de o pauză care deocamdată nu poate veni. În altă ordine de idei, am vrut să postez de câteva ori dar datorită unei promisiuni mai vechi nu o voi putea face decât începând cu un anumit moment - care sper să vină în câteva luni.

”Singurătatea din cuplu. Singurătatea în mijlocul oamenilor. Cea mai dureroasă.”
Ada, atât de simplu mi se pare poemul tău și, probabil, tocmai prin această simplitate narativ-cronologică fascinează și m-a dus până la final de text luând în buzunarele minții idea citată. Aș nota ”singurătatea din vârstei mijlocii” când unii se întorc instinctual la impulsurile adolescentine și se aruncă dincolo de divorț, în alte relații; tot singuri, tot imaturi, tot căutând iubire - multă iubire. Ai reușit să faci o bijuterie din firesc exprimând simplitatea. Mulțumim.