stelle
E noaptea de anul nou mașinile trec pe Via de Vanni umbrele lor alunecă lent de la stânga la dreapta/ de la dreapta la stânga/ umbra filtrată de obloanele zăvorâte. Una pare a fi a
Mercur rosu
eu te-am făcut eu te omor. pe ce pui mâna distrugi. frate-tǎu o să fie arhitect, tu nu contează ce. M-am trezit într-un trup de mercur fără reflexii un trup fǎrǎ urme spart de mii de
Băiatul meu
inima e un bordel dar trupul care-o poartă e o hartă plină de stele Yakutia Andir și tu cauți adevărul atinge cerul un deget două palma toată și a luat foc câmpul de grâu cu maci învolburați
Maria Nefeli, inima mea
Există un tărâm unde bufnițele se ascund în brațele înalte ale eucalipților le auzi strigătul și nu înțelegi de ce e un cântec liniștitor cadențat un fel de bătaie de inimă adormită pou na vro
Island Blues
Am intrat în apǎ. Peștișorii mușcă cu obrăznicie de picioare şi marea își potolește valurile apusul întinde mătăsuri schimbătoare purpurii roz mov argintii peste, o parapantă și umbra a doi
Doamna cu chibrituri
Aveam 15 ani. Toate prietenele mele fumau. In casa scărilor. Eu mă jucam cu chibritele. Așteptam să se stingă, până îmi ardeau degetele. Nu te juca cu chibritele, să nu faci pișu in somn. N-am fumat
