Maria Nefeli, inima mea

îți mulțumesc pentru minunata plimbare pe la Mediterană! Te invidiez sincer pentru cât de fidel ai reprodus cântecul păsării de noapte si îți spun doar atât an to mathis, min tis pis oti ferni grusuzia!

Și eu îți mulțumesc că am învățat un cuvânt pe care nu-l știam (decât sinonimele lui).

Privind etimologiile turcești, Ada înseamnă în turcă insulă.

Dar ce bine că nu mă interesează superstițiile! Ghinionul dacă vine, vine și fără bufnițe. Iar cântecul lor îmi place!
Azi noapte am scris asta, iar dimineața ascultam pe youtube “Cartea lui Iov” (pentru că astazi e ziua în care e pomenit și ziua în care am fost și eu botezată).
Mulțumesc pt semn. Pupici!

Mulțumesc mult!
Pentru cǎ esti prima doamnǎ care comenteazǎ,
La și un link (deși nu știu dacă îl poți copia de aici) de la melodia lui Antonia Diamntidiis, “Pou na vro gineka na sou moiazi” (unde găsesc o femeie care sǎ-ți semene).
https://youtu.be/5oGW7D3sDus?si=e28EVGSEUhcyl7HV

Și un pupic de mă Maria Nefeli, inima lui Elytis de fapt, dar și a mea, de când am citit-o prima dată!

Antonis Diamantidis. A intrat autocorectul pe limba română; văd ca agonia nu permite alfabetul grecesc, nici la comentarii. Dar m-am și grăbit, îmi intra uneori doar jumătăți de comentarii.
Scuze și pt celelate typo

Foarte drăguț linkul, mă duce cu gândul puțin către Zorba (bucată muzicală foarte cunoscută, pe care am ascultat-o în același registru, cred că sunt la fel de vechi, nu sunt prea sigură, deși Zorba e mai celebră), într-adevăr ”Unde găsesc o femeie care să îți semene”, titlul melodiei vechi mi se pare foarte inspirat, unele iubiri și imagini ne rămân în suflet, unii spun că e bine să iubești ca să aduni amintiri foarte frumoase, pe care să nu le uiți niciodată, dar nici ”pe femeie” să nu o lași sau să o uiți... Mulțumesc pentru link, să nu ne uităm niciodată chipurile și iubirile frumoase...

Maria Nefeli e o figură, la Elytis, mă pot duce cu gândul, citindu-ți poemul de mai sus, recitindu-l de ce Elytis subzistă în tine (și în poem).

Zorba, ca orice melodie arhicunoscută, compusă de Mikis Theodorakis, pt filmul omonim, s-a cam golit de emoție. Cel
pitin la mine așa e. O suprasaturație.
Dacă e să vorbim de muzică pt dansuri grecești, ți-o trimit pe care mai îndrăgită de greci. Și de mine.

https://youtu.be/FFC5pMixoi8?si=smEa99JpcMCPxO-K

Melodia lui Antonis Diamantidis, pare asemănătoare cu cea pentru Zorba, pt cei care nu știu greacă. Cei care știu îi văd frumusețea, din gingășia versurilor:

“Unde găsesc o femeie care să-ți semene?
Să aibă ochii care-mi fac inima să galopeze
Să aibă mândria ta și toată bucuria ta
Și catifelarea măslinelor tale
Îți voi da bogății daca te vei întoarce
Dar dacă mă părăsești, mă vei distruge
Ia-mă în brațele tale, albe porumbițe,
Inima mea cu alta nu poate fi schimbată
Spune-mi ca mă iubești chiar de mă minți
Aruncă-mi, păpușică, doar o privire
Nu mă lasă singur, tămăduiește-mi durerea
Bogăție de nu am, dar ce mai contează?
Nu mă lasă singur, tămăduiește-mi durerea
Unde mai găsesc o femeie care să-ți semene”

Te brăți!
Ps- as fi vrut să înscriu în bibliotecă una din poeziile pentru Iris Maria Nefeli, dar nu am reușit. O fi din cauza ca nu am nivelul?
Editorii, careva îmi crește oleacă levelul? Haristo!

Bogdan, mă omori! Adica vrei să recit și să mă înregistrez?

Nu știu dacă am curaj să fac asta!
Am umblat și eu pe la ceva cenacluri, dar n-am avut niciodată curajul să-mi citesc poeziile.
Le pasam altora. Deși cred ca am ceva stofă de actriță, dar e prea mult pt min.
O să văd.
Mulțumesc mult pt nivel!
Dau o bere virtuală!
Între timp, dacă vrei să nu se piardă, poți să-i dai steluța roșie (sunt nesimțitǎ de felul meu, prin natura profesiei mele, dar uită ca se răsfrânge nesimtirea asta și la poezie)

Să citească poezia în locul meu și s-o trimită lui Bogdan?
Iulia?
Ps- Bogdan, nu te supăra, românii au gândire evazionistă, cum spunea un profesor de finaințe publice.
PPS- tocmai am demonstrat ca pot fi chiar foarte nesimțită.

O să mă gândesc. O să încerc. Nu promit nimic.
Poezia care merită vocea m-a pus pe gânduri.

Eu cred că e evident că a fost o glumă.
Am și revenit cu comentariul serios, după cum vezi.
Sunt o persoană mai mult decât curajoasă, lucrez și coordonez echipe de zeci de oameni, mulți dintre ei bărbați, care lucrează pe tehnic. Nu te poți impune în fața celorlalți dacă nu ai sânge în instalație.
Dar am și eu un călcai al lui Ahile.
Care nu are legătură cu intiativa voastră, despre care nu știu multe, dar cred că are în spate planuri, organizare, gânduri, demersuri.
Și cum spunea primul meu profesor de greacă, kathe arhi einai diskolo. Fiecare început e greu.
Deci succes.
Eu, după acum am spus, mă mai gândesc.

Island Blues de la Ada, e un text foarte frumos. Nu garantez că reușesc mâine pentru că am în plan să mă îmbât din seara asta și să continui până poimâine, dar până la sfârșitul săptămânii trimit înregistrarea sigur.

Nu o să mă descurc Ada la limba greacă. Fă-ți curaj și sufletul tău o să știe cel mai bine sufletul poeziei. Ce gest frumos din partea lui Claudiu! Felicitări Ada, încă o dată pentru poem, vezi că Toșa Claudiu te încurajează așa că dacă vrei, recită poemul... Sau cum vrei tu, la greacă e mai dificil, spor dragilor și să auzim de bine. Poemul merită tot pe lumea aceasta, poemul de mai sus... Și Ada!!

Stau și râd ca proasta! Dar i-am luat-o înainte lui Claudiu, am băut câteva beri cu o prietenă.
Sigur azi nu recit nimic ca mi se plimbă limba-n gură.

Iar mi-a fost ciuntit comentariul.
Îi ziceam Iuliei cǎ primele cuvinte pe care le-am învățat în greacă au fost ela ela sta heria mou! Vino vino în brațele mele. O bunica își chema nepoțelul toddler, a nu se înțelege altceva.
Dar am studiat intensiv la universitate la ei, ca să o stăpânesc gramatical. E o limbă foarte grea și foarte frumoasă.
Bogdan, da, mi-ar fi mult mai ușor să recit poeziile altora. Pentru ca ar interveni o detașare emoțională. Teoretic.

Dacă îl aud pe Claudiu cu Island Blues, poate prind curaj. Sau nu.
Noapte bună!

Acuma ca am paravan berea, intreb retoric, de ce nu reciți Poem pentru Toşa.
E drept ca e cam feminin și nu te-ar avantaja.

Stii cu cine am vorbit azi? Mircea Lăcătuș, tiganul pietrar și poet, care mi-e prieten, dar a dispărut d ele agonia ca nu știu cu cine s-a certat.
Mircea (chit ca e de câțiva ani în SUA) a zis ca mă învață sa scuip. Și sa fluier cu două degete. Și țigănește, când vreau sa mă cert sau sa înjur mai exotic.

Tu esti pe 5%, eu pe 40%. Asadar, chiar daca ai inceput inaintea mea pun pariu ca in realitate te-am ajuns demult :) Island Blues e despre posibilitati, poem pentru Tosa despre aparente. Island Blues e https://www.youtube.com/watch?v=V08Mt35MSis iar poem pentru Tosa e https://www.youtube.com/watch?v=XbByxzZ-4dI

Acum, daca l-ai mentionat pe Mircea, au inceput o gramada de nume sa imi tot vina in minte (ce vremuri...). Iar o data cu ele, o groaza de intamplari. Ai spus Mircea Lacatus si m-ai trimis direct in Valea Plangerii :) Si totusi, daca as fi in locul lui m-as intoarce. Multe lucruri nu mai sunt la fel.

Mircea spune cǎ nu vrea să se întoarcǎ. Nici eu nu cred cǎ o sǎ facǎ asta. S-a recăsătorit, are o soție frumoasă, violoncelistă, câțiva câini, o casă cu grădină unde vin păsări colibri. Plus ca predă la Oakland University. E haotic și sprințar, zice el, un mare leneş, zic eu. L-am încurajat să se apuce să scrie niște memorii, poate în stilul poetic al lui Liviu Stănescu (și vizual cu desene făcute de el, Liviu Stănescu e fotograf profi), pentru cǎ ar avea ce povesti.

Eu da, am fost pe 5%, după 3 beri de 0,33. Dar mǎ alint. Mai mare bai nu fie.
E interesantă asocierea pe care ai făcut-o poeziilor mele.
Deși Poemul pt Toşa eu nu îl văd ca unul despre aparențe. Chiar dacă are o doză mare (si) de narcisism (asumat zic eu).
Dimpotrivă, despre profunzimi, dincolo de aparențe.

Dar eu am revenit, de câțiva ani, după aproape 10 ani de exil.
Pe o insulă grecească. Intr-o țară pe care am ajuns să o iubesc asemeni celei în care m-am născut.
Cândva, la bătrânețe,poate o să mă întorc acolo.
Pentru Mediteranǎ. Si lumina ei.

Poemul tău nu are nicio vină că tu nu vrei să îl citești. Deci stea roșie, efectiv subințeleasă.

Iar eu mi-am căștigat privilegiul de a consemna că:
ACEASTĂ POEZIE NU VA FI NICIODATĂ CITITĂ DE AUTOAREA SA PE RADIO AGONIA!!!

Bogdan, cred că vrei sǎ mǎ enervezi!
Mai bine zi-mi pt IPhone ce program sa folosesc, cǎ Google play merge doar la Android.
Nu prea stau bine cu răbdarea la chestiile tehnice. Și trebuie să-mi dai murǎ-n gurǎ (lol).

Ionuț, ești un drăguț. Nu știu câți ați observat în Oppenheimer al lui Nolan ca eroul lui, în film, pune mâna și deschide o singură carte. Da, Tǎrâmul Pustiit. A apărut și la noi în ediție bilingvă. Dar dacă lui T.S. Eliot i-a venit ideea cu tărâmul pustiit nu înseamnă ca dacă M-aș fi născut înaintea lui, nu mi-ar fi putut veni exact mie.

Ps- mulțumesc pt recomandare.

Ionuț, limba moartă nu e o metaforă. Înainte să învăț greacă nouă, am învățat greacă veche, ce-i drept, doar Liturghia. Dar așa am început. Greaca veche, liturgică, greaca nouă și desigur un dialect, pe care, foarte fițoasă fiind și studiind limba la o universitate de-a lor, m-am jenat mereu să îl vorbesc.

E un mod ușor neasumat de a sugera că e vorba despre aparențe — o mică tachinare, dacă vrei :) Evident că „poem pentru Toșa” nu e doar atât. Profunzimea începe să iasă treptat la suprafață pe parcursul textului, exact ca în clip. E o percepție duală: unde unii văd ceva ce pare a fi, alții văd ceva ce începe, încet, să devină. Altfel spus, profunzimea trece prin aparențe — așa cum cuțitul străpunge mai întâi coaja înainte de a ajunge la miez. La fel a ajuns textul tău la mine. M-a luat frumos de mână, plimbându-mă prin niște locuri, iar apoi, asemenea unui curier de la DHL, m-a dus în fața unei uși la care a sunat, lăsându-mă pe preș și plecând, fără să mai vadă dacă cineva o să deschidă. Pot să jur că am auzit pași dinăuntru, dar mai mult nu spun. Deznodământul e încă în plin proces de desfășurare.

era nevoie să te explici. Dar dacă tot ai făcut-o, ai uşurat înţelegerea multora.

Claudiu, sincer nu am crezut că i se va da “textului” pt tine o așa importanță. Sau atenție. Din partea celorlalți mai ales, de la tine așteptam poate doar o curiozitate. Pentru ca am revenit ca o străină, iar la prima mea poezie ai zis “am o senzație de deja vu” și asta m-a bucurat. Până la urmă nici numele nici amintirile nu ne leagă. Sunt lucruri peste, mai puțin tangibile și mai delicate, ca o pânză de păianjen cu fire aproape invizibile.

Dar de explicat, mi se pare ca tu ai făcut asta. Eu am sugerat doar, vag.

Acum am observat ca era comentariul lui Ionuț.

voce pe iphone

eu am folosit aplicația preinstalată pe iphone (reportofon)

dacă nu o ai pe ecran, caută în Configurări/Aplicații/Reportofon

las mai jos și un tutorial

https://www.youtube.com/watch?v=jtlk19pJFUE

m-am ascultat la Radio Agonia
am zâmbit, deci starea e bună :)
doar să dea ăștia drumul la vize, îmi fac bagajele și merg la Hollywood,
am talent :)))

aștept cu nerăbdare să vă ascult interpretările!

spor!

Mulțumesc! Era mai ușor decât am crezut!

a doua stea roșie nu ți-o mai dau, dar promit să fiu din ce în ce mai darnic ;)

Rămân foarte datoare cu materiale, acum, în această perioadă am foarte multe pe cap și nu am timp de înregistrări, dar în maximum o lună trimit și eu. O să mă chinui să fie niște materiale cel puțin acceptabile, asta în sus... Mulțumesc mult pentru invitație, Iulia

Graba strică treaba, eu i-aș sfătui pe cei care trimit să nu coboare ștacheta, mie îmi place un autor de pe youtube, pe care îl tot ascult. Merită să lucrezi, poate merită să avem materiale bune. Ca sfat, pentru radio, eu așa mi-ar plăcea să arate materialele... Eu dacă nu reușesc niște materiale bune, nici nu trimit.


https://www.youtube.com/watch?v=bRG-CpWp81Y

https://www.youtube.com/watch?v=Fa7YdS3ll0o

În general, pe acest autor youtube sunt materiale exemplu...

Iulia, totul depinde de felul în care citești/ reciti tu.
Uneori chiar iese mai bine când citește altcineva.
Las aici Bluebird al lui Charles Bukowski. Există desigur și varianta citită de poetul însuși, dar cea de față, recitată de Tom o' Bedlam o surclasează. Plus alegerea melodiei. La clip, cu siguranță aș fi găsit ceva mai inspirat decât cel din filmul lui Wes Anderson. Am găsit și ceva animație, dar nu mi-a plăcut interpretarea, nici muzica aleasă (prea lălăită și sentimentală).

https://youtu.be/Yhi6y1XWb-E?si=PHQFoZacJ-oXZjPc

Zic și eu: curaj! Te pup!

O să încerc și eu cu câteva poezii, încerc să le fac cât de cât să fiu mulțumită, o să trimit și eu în ceea ce urmează, dar poate mai încolo (pentru că acum am o grămadă de chestii pe cap.) Dar nu uit!!!! Mulțumesc Ada, mulțumesc încă o dată Bogdan, mă ocup!

În general sunt foarte pretențioasă cu tot ceea ce fac, poezie, proză, imagine, și de aceea o să încerc să amân, până când îmi reușesc măcar niște recitări, cât de cât...

Nici tehnica pe care o dețin (tehnică brută) nu e nu știu ce, o să văd cum o să pot înregistra, măcar să țin pasul cu colegii care au fost atât de harnici, drept pentru care îi felicit și eu, alături de Bogdan Geană. Editorul nostru foarte bun... Și care nu renunță niciodată la nimic. :)

Asa e, nu conteazǎ. Întâmplător însă, tot ce e în poezia asta a fost real.
Mai ales Afroditi, care mi-e prietenă, mi-a fost sprijin la greu mulți ani și părtașă la mici bucurii.
Mulțumesc pt apreciere și pt steluțǎ!

Și să știi ca admir leoaicele (mă mândresc și eu cu un ascendent în).