e noaptea de anul nou
mașinile trec pe Via de Vanni
umbrele lor alunecă lent pe pereți
de la stânga la dreapta
de la dreapta la stânga
umbra filtrată de obloanele zăvorâte
pare a fi a ta
vine
M-am trezit într-un trup de mercur
fără reflexii
un trup fǎrǎ urme
spart de mii de ori/ în mii de cioburi
lipite cu aur
Unele au ajuns sub canapea
cu firmituri creioane colorate fire de păr
e o
inima e un bordel dar trupul care-o poartă e o hartă plină de stele
Yakutia Andir și tu cauți adevărul
atinge cerul un deget două palma toată și a luat foc
câmpul de grâu cu maci învolburați
Există un tărâm unde bufnițele se ascund în brațele înalte ale eucalipților
le auzi strigătul și nu înțelegi de ce e un cântec liniștitor cadențat un fel de bătaie de inimă adormită
pou na vro
Am intrat în apǎ.
Peștișorii mușcă cu obrăznicie de picioare şi
marea își potolește valurile
apusul întinde mătăsuri schimbătoare
purpurii roz mov argintii
peste, o parapantă
și umbra a doi
Aveam 15 ani. Toate prietenele mele fumau. In casa scărilor. Eu mă jucam cu chibritele. Așteptam să se stingă, până îmi ardeau degetele. Nu te juca cu chibritele, să nu faci pișu in somn. N-am fumat
AK