Ada Kethevan

Otilia, îți mulțumesc pentru comentariu și recomandare.

Alina, așa e, toate pornesc de la copilul neinteles, nevăzut, nevalidat.
Mulțumesc mult pentru comentariul!


Lidia, am simțit în vorbele tale tandrețea și căldura unei mame.
Eu îți mulțumesc!

Claudiu,
M-a bucurat comentariul tǎu, pentru felul în care ai perceput poezia asta.
Cred că ai ochi bun. Sfințenie și sarcasm, rupt și totuși viu :)
Mulțumesc!

Emilian, mulțumesc!
Vezi și mercurul roșu pe youtube, e f fain.

Pupici!

Emilian, mulțumesc mult pentru steluță, dar mai ales pentru analiza precisă și delicatǎ. Textul însă nu e parte a unui proiect de proză online. E, cred eu, un experiment, de trecere dinspre poezie spre proză. Trebuie să învăț să mă rup, să-mi metamorfozez scrisul, poate să mă descotorosesc de unele lucruri. Urmăresc de fapt să încep să scriu povestiri, pentru tipar însă. Am primit încurajări de la niște scriitori pe care îi apreciez. Și cred cǎ am ce oferi, doar să învăț cum (încep de luni și un workshop de scriere creativă, sunt aproape foarte bucuroasă).

Otilia, ești o scumpă. Da, din copilărie pornesc toate și pesemne de asta ne întoarcem mereu acolo. Și singurătatea adună, cum zici, în jurul ei, scriitori. Și nu numai. Te îmbrățișez cu drag!

Chöd/ semnificația cuvântului nu știu cât de mult are legătură cu textul. Are legătură cu visul recent al unei prieten pe care il iubesc, și cu prezența mea în visul lui.

Chöd (གཅོད) este o practică spirituală întâlnită în principal în tradiția Yundrung Bön, precum și în școlile Nyingma și Kagyu ale budismului tibetan. Termenul se traduce prin "a tăia" sau "a secționa" și se referă la o metodă de a depăși atașamentele și fricile, în special frica de moarte. În Chöd, se practică vizualizarea ofrandei propriei corpului ca hrană pentru spiritele rele și demoni, cu scopul de a le hrăni și elibera, astfel obținând eliberarea de propria suferință. 

George,
Mulțumesc pentru apreciere și recomandare!

Și la mine la fel, cu Pink Floyd. L-am dus acum câțiva ani pe tati la Speak Floyd, o trupă de cover a lor. A fost minunat!
Eu sunt mai eterogenă la muzică. Îmi place f mult rnb-ulm, soul, rap-ul. Am fost mult timp cu house-ul, trace-ul.
Am însă o cultură solidă și de muzică clasică, în liceu luam note pe audiții, să recunoaștem compozitorii și melodiile și eu eram oleacă de as la asta.
Am și un frate care are doctorat în compozitie muzicală, e profesor universitar de muzică clasică.

Mă fac că nu știu ca Metallica și Ststem of a Down erau heavy.
Oricum, a fost o scurtă perioadă. Iar d ela Metallica mi-au plăcut baladele.
Mama Said, Nothing Else Matters, Wiskey în a Jar

Am avut și eu o perioadă când eram cu Metallica, SOD, Placebo, Evanescence, Nirvana. La heavy însă nu am ajuns niciodată, și chiar e grea, când nu ești fan. Asta ziceam și pe mail, dacă sunteți mai mulți cărora vă place, e ok.

Am crescut cu Pink Floyd, Dire Straits, Jimmy Hendrix. Asta asculta tatăl meu, care avea un sistem de sonorizare construit de el în anii 80, iar când avea chef, asculta muzică de răsunau câteva străzi împrejur.

As mai avea ceva comentarii legate de muzică, dar i le-am zis pe mail lui Bogdan.
(Pt ca m-ai chinuit cu 2 ore de heavy rock, ca să mai trimit poezie, vreau la schimb ceva dramatic de la Arvo Part)
Ilie (și nu îți zic Tego ca îmi place Ilie), nu mi-a mai zis nimeni grecoaica. Mi se pare amuzant și drăguț. Te pup!

PS-am postat iar 2 comentarii ca mi-a intrat jumătate prima dată.

Mie mi se pare ca toți cei care ați citit v-ați descurcat foarte bine. M-am bucurat f tare să îl aud pe Liviu Nanu. Cândva, mă făcea să mă prăpădesc de râs (nu mai știu la care ce aflu, cred ca în Sibiu era).
Mi-au plăcut și cronicile de film ale lui Bogdan și am prins chiar 3 cred. Poate am putea introduce și o rubrică de recomandare cărți, Bogdan? Zic și eu..
Pe mine nu m-am prins recitând, sper doar că nu am fost foarte varză.
Apoi, as vrea să știu dacă Toșa s-a ținut de cuvânt și a citit poezia mea, Island Blues. Dacă da, Bogdan, o vreau pe mail..

Asa e, nu conteazǎ. Întâmplător însă, tot ce e în poezia asta a fost real.
Mai ales Afroditi, care mi-e prietenă, mi-a fost sprijin la greu mulți ani și părtașă la mici bucurii.
Mulțumesc pt apreciere și pt steluțǎ!

Și să știi ca admir leoaicele (mă mândresc și eu cu un ascendent în).

Iulia, totul depinde de felul în care citești/ reciti tu.
Uneori chiar iese mai bine când citește altcineva.
Las aici Bluebird al lui Charles Bukowski. Există desigur și varianta citită de poetul însuși, dar cea de față, recitată de Tom o' Bedlam o surclasează. Plus alegerea melodiei. La clip, cu siguranță aș fi găsit ceva mai inspirat decât cel din filmul lui Wes Anderson. Am găsit și ceva animație, dar nu mi-a plăcut interpretarea, nici muzica aleasă (prea lălăită și sentimentală).

https://youtu.be/Yhi6y1XWb-E?si=PHQFoZacJ-oXZjPc

Zic și eu: curaj! Te pup!

Mulțumesc! Era mai ușor decât am crezut!

Acum am observat ca era comentariul lui Ionuț.

Claudiu, sincer nu am crezut că i se va da “textului” pt tine o așa importanță. Sau atenție. Din partea celorlalți mai ales, de la tine așteptam poate doar o curiozitate. Pentru ca am revenit ca o străină, iar la prima mea poezie ai zis “am o senzație de deja vu” și asta m-a bucurat. Până la urmă nici numele nici amintirile nu ne leagă. Sunt lucruri peste, mai puțin tangibile și mai delicate, ca o pânză de păianjen cu fire aproape invizibile.

Dar de explicat, mi se pare ca tu ai făcut asta. Eu am sugerat doar, vag.

Ionuț, limba moartă nu e o metaforă. Înainte să învăț greacă nouă, am învățat greacă veche, ce-i drept, doar Liturghia. Dar așa am început. Greaca veche, liturgică, greaca nouă și desigur un dialect, pe care, foarte fițoasă fiind și studiind limba la o universitate de-a lor, m-am jenat mereu să îl vorbesc.

Bogdan, cred că vrei sǎ mǎ enervezi!
Mai bine zi-mi pt IPhone ce program sa folosesc, cǎ Google play merge doar la Android.
Nu prea stau bine cu răbdarea la chestiile tehnice. Și trebuie să-mi dai murǎ-n gurǎ (lol).

Ionuț, ești un drăguț. Nu știu câți ați observat în Oppenheimer al lui Nolan ca eroul lui, în film, pune mâna și deschide o singură carte. Da, Tǎrâmul Pustiit. A apărut și la noi în ediție bilingvă. Dar dacă lui T.S. Eliot i-a venit ideea cu tărâmul pustiit nu înseamnă ca dacă M-aș fi născut înaintea lui, nu mi-ar fi putut veni exact mie.

Ps- mulțumesc pt recomandare.

Dar eu am revenit, de câțiva ani, după aproape 10 ani de exil.
Pe o insulă grecească. Intr-o țară pe care am ajuns să o iubesc asemeni celei în care m-am născut.
Cândva, la bătrânețe,poate o să mă întorc acolo.
Pentru Mediteranǎ. Si lumina ei.