Aveam 15 ani. Toate prietenele mele fumau. In casa scărilor. Eu mă jucam cu chibritele. Așteptam să se stingă, până îmi ardeau degetele. Nu te juca cu chibritele, să nu faci pișu in somn. N-am fumat
Există un tărâm unde bufnițele se ascund în brațele înalte ale eucalipților
le auzi strigătul și nu înțelegi de ce e un cântec liniștitor cadențat un fel de bătaie de inimă adormită
pou na vro
eu te-am făcut eu te omor.
pe ce pui mâna distrugi.
frate-tǎu o să fie arhitect,
tu nu contează ce.
M-am trezit într-un trup de mercur
fără reflexii
un trup fǎrǎ urme
spart de mii de
Am intrat în apǎ.
Peștișorii mușcă cu obrăznicie de picioare şi
marea își potolește valurile
apusul întinde mătăsuri schimbătoare
purpurii roz mov argintii
peste, o parapantă
și umbra a doi
inima e un bordel dar trupul care-o poartă e o hartă plină de stele
Yakutia Andir și tu cauți adevărul
atinge cerul un deget două palma toată și a luat foc
câmpul de grâu cu maci învolburați
E noaptea de anul nou
mașinile trec pe Via de Vanni
umbrele lor alunecă lent
de la stânga la dreapta/ de la dreapta la stânga/
umbra filtrată de obloanele zăvorâte.
Una pare a fi a
AK