Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnaljournal

cigarillos 1

(în)semnări

2 min lectură·
Mediu
și-ntr-o duminică oarecare cosmopolită și blândă ca vocea lui Jimmy Carr repetând happiness is your curent situation minus expectations te plimbi gură cască prin c&a new yorker spartan ccc îți cumperi imaginar o pereche de shaq soarele destramă visul de peste noapte și asta nu e ok ai mai fi zăbovit în el în starea de bine pe care o dau schimbările pozitive ai visat că erai la nu știu ce festival literar și ai refuzat carafa de lacrima lui Ovidiu (până acum visai o dată pe lună că te-ai cherchelit și te panicai - semn clar de recădere uscată -) iei microbuzul până acasă oamenii ți se par kendame prea scumpe și migăloase te pui în pat și-ți închipui că viața îți iese pe gură perfect rotundă ca rotocolul din fum de țigară în urma ei trupul pe pat - săpun lichid bonus de la catena uitat pe tejghea - și viața de dincolo o tombolă uriașă la care poți câștiga protectoare hepatice pe-o jumate de an oricum despre veșnicie știi cam tot atâta cât știi despre doradă (abia azi ai aflat că există doradă albă și doradă roșie dacă n-ar fi fost pliantele promo ai fi murit crezând că albă e denumirea generică pentru carnea de pește) cu viața de-aici te-ai dumirit e un pliculeț cu dinți de lapte și pat de moarte ca accesorii Minecraft dar pentru că lucrurile mici capătă umbre mari când ai îndoieli exersezi uitatul doar spre lumină ca să nu-ți ghicești viitorul în propria umbră
04693
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
252
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

emilian valeriu pal. “cigarillos 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/jurnal/14195357/cigarillos-1

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
realitate copleșitoare, cu sinceritatea celui care vede, simte și nu poate să tacă, în stilul tău deja cunoscut și care pentru mine este exact cum și cât trebuie să exprime, dar mai presus de orice cuvinte, această sintagmă: "oamenii ți se par kendame" mi se pare senzațională, parcă văd cum oamenii încearcă șă-și pună capul pe gât, mi se pare că trage un semnal de alarmă că, da, trebuie să fim cu capul pe umeri.
Din punctul meu de vedere, un text excelent!
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Da, fix imaginea aia cu oamenii care încearcă să-și pună capul pe umeri am avut-o și eu în fața ochilor. Mulțumesc frumos pentru semn, dar mai ales pentru percepție.
0
Distincție acordată
Eu o vad ca fiind poezie în proză „Cigarillos 1”, e un poem - confesiune lucidă și ironică, poezie tandră despre absurditatea cotidianului și fragilul echilibru dintre rutină, vis și sens. Ce bine reusesti să transformi o zi „oarecare” într-un film interior unde sarcasmul, melancolia și filosofia de buzunar se amestecă firesc, fără artificii iar tonul diaristic, cu detalii banale („C&A”, „Catena”, „kendame”, „pliante promo”), conturează un univers hiperrealist în care eul poetic își caută identitatea într-o lume a consumului și a simulacrelor. Ironia („poți câștiga protectoare hepatice pe-o jumate de an”) ascunde de fapt o formă de disperare calmă, de fapt o încercare de a rămâne lucid într-o realitate golită de transcendență. Motivul visului („ai visat că erai la un festival literar”) și al fumului („viața îți iese pe gură / perfect rotundă ca rotocolul din fum de țigară”) devin simboluri ale fragilității existenței, ale unei spiritualități laicizate, aproape ludice. Finalul, cu imaginea „umbrelor mari când ai îndoieli”, oferă o concluzie subtilă: chiar și într-o lume banalizată, lumina , oricât de artificială ar fi rămâne un exercițiu de speranță. Este un text inteligent, melancolic și autoironic, care vorbește despre prezentul nostru cu sinceritatea unui om care a învățat să zâmbească în fața propriei neputințe. Felicitări!
0
CMClaudiu Marin
Un text în care ironia și umorul funcționează ca formă de apărare împotriva fricii de alienare, de cotidianul steril și de reflexe vechi. O poezie despre felul în care visul devine spațiu al coerenței, iar umbra loc al adevărului. Despre cum țigara devine refugiu, cât să îți dai reset și să reiei ziua de mâine, în lumină.
0