Mediu
și-ntr-o duminică oarecare
cosmopolită și blândă
ca vocea lui Jimmy Carr
repetând happiness is your curent situation
minus expectations
te plimbi gură cască prin c&a
new yorker spartan ccc
îți cumperi imaginar
o pereche de shaq
soarele destramă visul de peste noapte
și asta nu e ok
ai mai fi zăbovit în el
în starea de bine pe care o dau
schimbările pozitive
ai visat că erai la nu știu ce festival literar
și ai refuzat carafa de lacrima lui Ovidiu
(până acum visai o dată pe lună
că te-ai cherchelit și te panicai -
semn clar de recădere uscată -)
iei microbuzul până acasă
oamenii ți se par kendame
prea scumpe și migăloase
te pui în pat și-ți închipui
că viața îți iese pe gură
perfect rotundă ca rotocolul din fum de țigară
în urma ei trupul pe pat -
săpun lichid bonus de la catena
uitat pe tejghea -
și viața de dincolo o tombolă uriașă
la care poți câștiga
protectoare hepatice pe-o jumate de an
oricum despre veșnicie
știi cam tot atâta cât știi despre doradă
(abia azi ai aflat că există doradă albă
și doradă roșie
dacă n-ar fi fost pliantele promo
ai fi murit crezând că albă e
denumirea generică pentru carnea de pește)
cu viața de-aici te-ai dumirit
e un pliculeț cu dinți de lapte
și pat de moarte ca accesorii Minecraft
dar pentru că lucrurile mici capătă
umbre mari când ai îndoieli
exersezi uitatul doar spre lumină
ca să nu-ți ghicești viitorul
în propria umbră
04693
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 252
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “cigarillos 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/jurnal/14195357/cigarillos-1Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Da, fix imaginea aia cu oamenii care încearcă să-și pună capul pe umeri am avut-o și eu în fața ochilor. Mulțumesc frumos pentru semn, dar mai ales pentru percepție.
0
Distincție acordată
Eu o vad ca fiind poezie în proză „Cigarillos 1”, e un poem - confesiune lucidă și ironică, poezie tandră despre absurditatea cotidianului și fragilul echilibru dintre rutină, vis și sens. Ce bine reusesti să transformi o zi „oarecare” într-un film interior unde sarcasmul, melancolia și filosofia de buzunar se amestecă firesc, fără artificii iar tonul diaristic, cu detalii banale („C&A”, „Catena”, „kendame”, „pliante promo”), conturează un univers hiperrealist în care eul poetic își caută identitatea într-o lume a consumului și a simulacrelor. Ironia („poți câștiga protectoare hepatice pe-o jumate de an”) ascunde de fapt o formă de disperare calmă, de fapt o încercare de a rămâne lucid într-o realitate golită de transcendență. Motivul visului („ai visat că erai la un festival literar”) și al fumului („viața îți iese pe gură / perfect rotundă ca rotocolul din fum de țigară”) devin simboluri ale fragilității existenței, ale unei spiritualități laicizate, aproape ludice. Finalul, cu imaginea „umbrelor mari când ai îndoieli”, oferă o concluzie subtilă: chiar și într-o lume banalizată, lumina , oricât de artificială ar fi rămâne un exercițiu de speranță. Este un text inteligent, melancolic și autoironic, care vorbește despre prezentul nostru cu sinceritatea unui om care a învățat să zâmbească în fața propriei neputințe. Felicitări!
0
CM
Un text în care ironia și umorul funcționează ca formă de apărare împotriva fricii de alienare, de cotidianul steril și de reflexe vechi. O poezie despre felul în care visul devine spațiu al coerenței, iar umbra loc al adevărului. Despre cum țigara devine refugiu, cât să îți dai reset și să reiei ziua de mâine, în lumină.
0

Din punctul meu de vedere, un text excelent!