emilian valeriu pal

Am doua obiectii: ciinii dezlegati de tacere si finalul imi par putin prea manieristic. In rest un selfie reusit cu o tigara si cu ceea ce se intimpla in tine.

Un text agreabil, pe care l-am citit cit am tras aer in piept. Si e mare lucru. Doar ca finalul mi s-a parut cam moale. Eu as fi terminat cu indreptatul spre lumina.

Puțin a la Perța in ultima strofa, dar fain.

Razvan, e intr-adevar un text foarte dens dar ma bucur ca ai surprins momentul. Personal il consider unul din cele mai bune texte pe care l-am scris in ultima vreme.

Ar mai exista si o a treia varianta: sa fie adevarat. Multumesc de lectura.

Din punctul meu de vedere un fragment consistent, ireprosabil scris(tehnic vorbind)

mai întîi îmi spui să dispar apoi îmi pui o intrebare la care îți permiți să dai tot tu răspuns.
pînă cînd te hotărăști ce vrei, pentru cei care stau prost cu nuanțele limbii române, clarific următoarele:
1.după cum am zis în comul anterior, am intervenit sub text pentru că un asemenea titlu ridică probleme tehnice. cînd postezi pe poezie.ro ai niște cîmpuri opționale de completat. la fel ca și în cazul titlurilor cu majusculă, titlurile astea kilometrice pentru mine sunt o jalnică încercare de a căpăta un oarecare feedback. din păcate sau din fericire, sunt unul dintre utilizatorii care nu gustă o asemenea încercare, mai ales că asta duce la scoaterea automată a altor texte din pagina principală. și nu-mi insulta inteligența cu explicații gen marcă poetică sau alte asemenea.
2.în loc să aduci contraargumente, continui lipsa de respect adresindu-mi-te ca unui birjar și incerci să articulezi ceva despre textele mele, deși nu despre asta era vorba. așa se face că la lipsă de respect răspund cu lipsă de respect, dar vorbesc exclusiv despre textul tău nu despre textele tale sau persoana ta.
3.din nou îmi insulți inteligența autovicitimizîndu-te scornind falsa problema că sunt un bau-bau care încearcă să te jignească. amenințări de genul să am grijă cum vorbesc pentru mine sunt ca Lasă-mă papa la mare.
4.ceea ce nu înțelegi tu și alții ca tine care-mi dedică poezii despre cum nu sunt eu poet sau care n-au curaj să-mi spună sub textele mele cît prost scriu, e următorul lucru: cînd comentez o fac în calitate de cititor sau user. ceea ce scriu eu nu are legătură cu ceea ce cred despre un text sau altul. spre deosebire de voi, o postare sau o nouă carte scoasă nu mă face poiet.

Poate prea mult bun simt. Multumesc de semn.

Multumesc de lectura si atentionare. Ma bucur ca ai inteles corect fragmentele mai hitre. :)

Pace intre capeteniile hidoase :) Multu.

Liviu, Razvan, multumesc de popas.

Din punctul meu de vedere, important e ca aceste fragmente reusesc sa fidelizeze desi, la un moment dat, exista riscul sa te adresezi numai citorva cititori. Ceea ce apreciez la aceste fragmente, dincolo de consistenta si profunzime, este ca stii sa rupi ritmul in asa fel incit introspectia pe care o presupune jurnalul e completată de observații exterioare ca un fortune cookie. Na, tare as vrea sa-l vad pe Mișu electricianu ce zice de interpretarea asta :))

Frumoasa regie interioara. Vitala as spune in circumstantele date.

Finalul face toti banii, ca deh, profesorul stie intotdeauna stie cel mai bine, dar pe mine m-a prins tot firul narativ. N-as vrea sa fiu pedant si sa stirbesc din placerea lecturii, dar observ ca, spre deosebire de Circiuma lui Bicuta(pe care o recitesc cu multa placere dupa ce Steaua face egal cu Petrolul :) ), personajele au evoluat intr-un mod cit se poate de firesc. Poate un alt autor ar fi renuntat la ele sau le-ar fi maturizat brutal, dar aici nu e cazul.

Multumesc de rezonanta si lectura. E drept, textul poate fi periat, dar ca jurnal cred eu ca-și atinge scopul.

Am senzația că Bicuță și circiuma lui(pentru cititorii de proza, dar mai ales pentru cei care cunosc indeaproape personajele), tinde să devină un fel de sectă americană ce promite restabilirea încrederii în sine și discursuri motivaționale pe caiețel(mă întreb dacă Bicuță ar ar accepta și plata în bitcoin).
Citit cu plăcere.

Liviu, Irina, Victor, multumesc de lectura, stiu cit e de solicitant sa parcurgi un astfel de text pina la capat. Dar prefer sa spun tot ce am de spus decit sa arunc doua metafoare mai goale ca o curva intr-o parcare de tiristi, chiar daca ma poticnesc pe alocuri. De aia si incadrez textele mele de multa vreme la personale, pentru ca e mai mult un jurnal liric in care, din cind in cind, se mai gaseste si poezie.

Ca veni vorba de aia 790 de kilometri, un prieten de-al meu, iconar de felul sau, mi-a pictat o icoana, cind am implinit niste ani. Ca sa marcheze momentul, pe spate a scris 18 nov. 20011. La fel ca si masina ta, prin reducere la absurd, daca as vrea vreodata sa vind icoana(care e pictata cu foita de aur) nu cred ca as gasi in veci vreun cumparator pentru ca, nu-i asa, nimeni nu vrea sa cumpere nemurirea altuia. :) Sau vidul din pahare.

Liviu Ioan Muresan, nu e prima data cind tu crezi ca iti umfli muschii si pui la punct autori pe site-ul asta sau pe alte site-uri. Nu ti-am dat apa la moara din politete in primul raspuns, pentru ca am crezut ca vei avea decenta sa nu revii cu probleme ilogice sub un text ca oricare altul. Acum insa(desi ma maninca degetele sa-ti demonstrez dindu-ti in cap toata tehnica si teoria literara despre figuri de stil care nu au treaba cu logica), prefer sa te las pe tine sa te faci de ris. Vorba moldovenilor: eu recunosc ca-s prost, da macar, am o umbra ca scuza. Tu, in afara de fudulie si umflat muschii degeaba, ce ai? Ca logica iti lipseste complet, desi respingi observatiile pe care le-am facut crezind ca-ti resping aberatiile.

e bine ca am cititori care nu stau bine cu logica ci doar vor sa para niste chitibusi. mai multe nu spun pt ca te-as face de ris mai mult decit ai incercat tu sa gasesti chichite logice intr-o amarita de personala.
a, scuze. tu esti cititorul pretentios.