emilian valeriu pal

Prima strofa, prin verticalitatea cedrului imprima o distinctie rara intregului poem. De altfel, in fiecare strofa am gasit cite o imagine de care sa ma agat si sa sper ca va continua pina temerile vor fi strivite cu nepasare. Imi place sa-mi imaginez acel copil-poet fugind de la un capat la altul al lanului de neputinta de a culege cuvinte, in timp ce radacinile altor lumi, semintele altor trairi cer intotdeauna sa fie udate cu lacrimi. Si iar stai verticala si impunatoare in fata taietorului de umbre uscate care va face loc altor umbre ce vor trebui plinse apoi se vor usca. Din punctul meu de vedere, cam asta e teama, jocul acesta, ca udatul radacinilor si umbrele uscate nu se vor sfirsi niciodata. Un poem pirueta, in care framintarile lui sint strivite de nepasarea sfirsitului. Cind citesc o poezie, de cele mai multe ori imi place sa urmresc starea in care a fost scrisa si starea pe care o transmite. Ma repet, dar din punctul meu de vedere, e un poem cu esenta de lemn rar, care merita toata aprecierea, mai ales ca l-am simtit cu toate sincopele.
Emil

PS. Felicitari pt lansare si cit mai multa implinire poetica.

Emil

Da, un text bun din punctul meu de vedere. Cel putin ultimile doua strofe sint de invidiat.
Cristi propune un film al unei zile, insa nu stiu exact cine a scapat din lesa: filmul sau ziua.
Un typo in a doua strofa, pe care sper ca il vei corecta: \"ce ceilalti sa moara\".
Nu stiu daca e bine sa fii cineva mort sau un nimeni viu, dar jocul acesta de-a razboiul sigur o sa placa multora, intr-o zi ca asta. Nu stiu de ce mi-au placut versurile astea\" tu esti tarul si zici/eu sint napoleon si zic\". Poate zicerea asta impreuna e un fel de a amina o condamnare la moarte. Deocamdata, pina o sa ajunga la urechile lui Dumnezeu, a ajuns la trairile mele. Bun poem, parerea mea.
Numai bine,
Emil

Apai, noah, Ina,
Cum Doamne sa justific io steluta asta, cind am golit toata sampania flambata din frgorifer si-acu, la vro juma de ora dupa ce am citit tecstu rid ca un cretin de-mi zice vecinii sa-mi iau medicatia? De regula nu prea citesc proza, da asta e thare, ma rog, pareriea mia. Am mai intilnit asemenea teme, da o portie buna de parodie nu strica niciodata, mai ales cind e de calarit morti fara preaviz.
Nu stiu altii cum e, da tecstu merita o stea, pe care o dau impreuna cu cele patru pozi cerute. Numai ca am o nelamurire: n-ai specificat ce dimensiune sa aiba si daca trebe musai sa fie jpeguri. Da\' crek nu conteaza ca acu tati is la Deko, cu actili di proprietate.
Saru-mina di text.
Truli, ior biped inger
Emil

Mare atentie, Radule, ca s-ar putea sa iasa vorbe...:)
M-a impresionat destul de mult textul asta, scris aproape cu parere de rau.
Oricum, fursecurile de ciocolata s-ar putea sa nu impresioneze si nici scaunul cel bun.

Imagini deosebite:

\"...poze de cind eram mic si coasa mai mare decit mine\"

\"ce vorbe mai ies si mai intra printre noi...\"

Pur si simplu imi place simplitatea cu care crezi ca poti spune mortii noapte buna si usurarea cu care iti iei un ramas bun grabit de la vecini, de parca ar conta cit de curat e la tine in casa. Excelenta si familiaritatea poemului, ca si cum moartea ti-ar fi cel mai bun prieten care, vine tam-nesam, iar tu n-ai nimic prin casa, nici fursecuri nici piscoturi cu care sa servesti musafirii.
Inca o data, sint foarte atent la tine si m-a impresionat acest text. Orice parere e subiectiva, dar, inca o data, las un semn de apreciere pentru simtirea cu care spui mortii noapte buna.
Cu pretuire,
Emil

a nu accepta
a publica

Claudia,
Stiu ca nu e nici locul nici momentul potrivit. Nu iau apararea nimanui si nu atac pe nimeni. Nu pot sa nu remac, cu destula amaraciune, problemele grave cu care se confrunta unii membri. Probabil caldura determina ejaculari precoce si mai putin comentarii care au o cit de mica legatura cu textele, indiferent daca sint bune sau proaste. Ma intreb ce mai urmeaza pentru ca nu e prima data cind se confunda un site, cu defectele si realizarile lui, cu un salon de terapie pentru probleme sexuale. Inclin sa cred ca, in lipsa de argumente, un comentariu cu tente sexuale poate masca o cultura a berii sau a semintelor, asta daca nu cumva pe parcurs descoperim talente ascunse. Din punctul meu de vedere, masca unui comentariu care se vrea de un nivel cel putin la fel de ridicat ca si madularul celui care il face, mi se pare total lipsita de eleganta, indiferent de text, bun sau rau. Dincolo de orgolii, talent in doze mai mari sau mai mici, sarcasm sau orice alta parere obiectiva sau nu, fiecare cititor ar trebui sa dovedeasca un minim bun simt. A comenta, desi exista optiunea de a nu accpeta comentarii, a devenit un drept exercitat abuziv in conditiile in care nu exista o masura a decentei. Pe de alta parte, a poblica presupune si asumarea unor riscuri, ca exemplul de mai sus. Ramin la parerea ca un text poate fi apreciat in orice fel, insa, cind lipsa de eleganta si impotenta interpretarii din partea unui cunoscut sau necunoscut denota forme cronice, eu nu pot decit sa-l consider atac la persoana. Asta daca nu cumva lipsa de decenta e cartea de vizita a unui cititor care vrea sa se prezinte asa cum l-a facut mama natura. Potent sau nu.

Acum despre text:

un poem in stilul tau caracteristic, o impletire de sensuri si chei cu care se deschide drumul spre miezul carnii.
Un raspuns al al anei ingenunchiata in zidire catre mesterul manole. Carnea e doar o fintina prin care apa tisneste, prevestind zborul si prabusirea lui Manole.
Cu drag,
Emil

P.S. Inca o data scuze pentru interventia de mai sus, dar lipsa de respect din unele comentarii imi lasa un gust amar.

Mi-a placut mult \"teii sint demodati nu-i mai descriu\". Poate titlul commului nu a fost prea inspirat, pur si simplu vioam sa dau o forma amarului adunat in versul acesta.
Numai bine,
Emil

\"sa spun prin muget ca exist...\"
Strofa a doua mi se pare cea mai puternica, sustine tot poemul. Trebuie sa recunosc faptul ca nu prea sint obisnuit cu stilul acesta de versificatie care, insa, se muleaza perfect cu starea pe care o transmite. A trebuit sa citesc textul de cel putin cinci ori ca sa ma obisnuiesc cu ruperile de ritm si, intr-un final, a inceput sa-mi placa muzicalitatea oarecum bizara a poemului.
Mi-a placut, mai pe scurt.
Emil

Nu pot sa nu remarc textul acesta perfect ca o oglinda.
O constructie si un fir al povestirii excelent conduse. Prima strofa e un pod spre restul poemului, imaginea ochilor pindind eul ca pe o prada abandonata fiind extrem de sugestiva.
Strofa a doua propune imaginea mortii in bulele de aer care se ridica spre viata de la suprafata.
Strofa a treia e in sine un mini poem:

\"copilul vostru bate cu picioarele in toba si striga la dumnezeu\"

In cele din urma complicitatea dintre cer si pamint duce la o asteptare a nasterii. In timp ce oamenii hranesc pestii, ochi nevazuti privesc curiosi la aceasta oglinda celesta in care se poate citi omul de la coada la cap, incepind cu moartea care,in final, face loc nasterii.
Text foarte bun, din punctul meu de vedere. Mi-ar fi placut si altii sa il remarce, dar de gusturi nu se poate discuta obiectiv.
Emil

O scriere aproape imposibila cu praf de oase pe fruntile ingerilor. Coloana de os din a doua strofa mi se pare ca a devenit coloana vertebrala ce sustine intregul poem, cel putin asta e parerea mea. Excelenta imagine: \"fragmente de oameni desculti pe carte a Domnului\". De asemenea ultimile trei versuri din prima strofa, o lichefiere a cuvintelor pina la ultimul gind in care iti cufunzi miinile in cautare de litere. Mi se pare un poem extrem de intens si in acelasi timp, putin melancolic, poate pentru ca ramura uscata nu va deveni niciodata pagina ci doar un semn al oamenilor pierduti. Un fel de tragere de timp care sa constientizeze ingeriii ca oamenii stiu sa se piarda la fel de intens.
M-am invirtit in jurul acestui praf si plec multumindu-ti pentru lectura. Parerea mea sincera e ca poemul m-a impresionat motiv pentru care las un semn de apreciere, pentru ca, intr-un final, nu sintem decit fragmente de oameni desculti in cartea Domnului.
Emil

O noima e in toate astea.
Poate o fi arsita, poate la dinamo nu e liniste, poate toti rigie fericiti ca au luat 10 la oral, un singur lucru conteaza: uitarea si aia doi lei si-un sfert. De fapt doua lucruri care conteaza:)
Ce-i drept mi-a placut starea asta.
Emil

Un poem extrem de puternic, din punctul meu de vedere, cu expresii poetice surprinzatoare. Ultima parte a poemului ajunge aproape de salbaticia cu care ai vrut sa te scrii si sa scrii.
N-are rost sa mai spun de mina sigura si de imaginile bine controlate, ca intr-o hoarda barbara care, totusi, are un conducator priceput. Mi-a placut indeosebi imaginea soarelui rasarind din genunchii zdreliti ai curvei, semn ca orice salbaticie presupune o vandalizare, o lipsa de biserici si o devorare.
Cu apreciere,
Emil

Lumea e doar un salon cu pereti nenorociti in verde cumplit. Un text care smulge cablul de conexiune cu lumea.
Remarc:
\"vene incinse peste briul soartei\"
o urma fina in care ma potrivesc perfect\"
Poate ca ma regasesc prea mult in aceasta traire tot mai departe de lumea farimitata, nu stiu.
Un text care preveste un tumult de trairi si o seceta de lacrmimi. Las un semn de apreciere, tac si te citesc mai departe.
Emil

Incrincenare si pustiu. Ciocnri si instrainari.
Dincolo de faptul ca citesc intotdeauna cu mare placere textele tale, nu pot sa nu remarc orasul acesta orb in care totul e o asteptare. M-as spala si eu pe ochi de atitea intersectii, daca as sti ca instrainarea ar fi mai usoara.
Finalul aproape ca ma face sa ratacesc pe strazi in cautare de farime umane.
Un poem ratacitor care mi-a placut.
Emil

Un poem care fardeazza o rana. Ar fi multe versuri de remarcat, dar mi-au placut indeosebi primele doua.
Nu stiu de ce, le-am simtit ascutite ca un zimbet. Si fandarea laterala. O mica obiectie, imi suna oarecum fals drumuri contrafacute, dar fiecare simte intr-un anume fel.
Parerea mea: un text bun pentru fisurile inceptului, drept pentru care las un semn de apreciere.
Emil

Remarc:

\"toate sint precum atelele sustinind picioare frinte\"

\"nu mai trec prin acei copaci straini fiindca nu toti arata nordul\"

Un poem cu lemn de esenta tare, din punctul meu de vedere.

Eu as fi evitat in primul vers
\"presar pescarusi pe piele\". Cam atit de obiectat.
In rest te-am citit cu placere.
Emil

Inca un text bun, poate dintre cele mai bune pe care le-am citit. Sint citeva cuvinte care au sunat putin metalic,din punctul meu de vedere insa ioana face toate trairile.
Lumea e mica tipatul puternic iar cautarea innebunitoare.
Simplu: imi place. Parerea mea.
Emil

Versuri extrem de puternice scrie de o mina formata.
Din punctul meu de vedere, finalul este perfect.
Nu stiu daca simt deznadejdea, dar in mod cert poemul acesta travestit in pasare uriasa m-a impresionat. Ca de altfel, multe din pomele lui Costel Stancu. Practic autorul reconstituie indoiala de a trai viata inainte si inapoi ca un acordeon straniu, la asfintit cind nebunia naste dureri ciudate. E doar parerea mea si las un semn de apreciere cu parerea de rau ca textele lui Costel Stancu sint accesate de prea putini cititori desi, nu trebuie s-o mai spun, versurile sint, in opinia mea, bune.

PS. Se pare ca ai rezolvat problema cu titlurile. :)

N-am sa scriu un despre constructie, despre metafore sau despre ceea ce ai simtit cind ai scris textul. Eu am sa zic simplu ca mi-a placut, in special mijlocul poemului.
Numai bine