viața ca o teamă

Poezia își exprimă clar autonomia, un text dens, densitate susținută de o curgerea armonioasă fără sincope, textul de față te face remarcată ca poet iar nu ca poetesă, dincolo de natura feminină a temei, acestă observație venind din partea mea este o reală și pozitivă apreciere.
Acuratețea exprimării se cere remarcată, o poezie a autoînțelegerii feminine, te autoînțelegi fără a te explica și asta face din poezie una deschisă unor lecturi plurale. Da, se simtă lucrătura unei mîini de om trăitor în lectură.

Dana, văzând când cineva mi se aseamănă cumva în subtil, mă aștept să rezoneze la anumite fragmente din mine. De aceea m-a întristat prima oară atingerea ta, de aceea mă bucură azi că mă regăsești altfel. Spun asta fiindcă am citit tot ce ai scris din prima zi aici, de la prima literă. :) Mulțumesc pentru instrumentele de lectură și arta comentariului.

Ștefan, dacă în fiecare scriere a mea există măcar trei cuvinte care să te lase în frumusețe, eu sunt cumva mulțumită. Spun cumva, fiindcă am o fire tare greu de împăcat și căutătoare de autentică frumusețe. Mulțumesc.

Emilian, tălmaci bun ești, fir cu fir, umră cu umbră, ai despicat înțelesurile și imaginile, ai reverberat cu stările, te-ai întors să îmi urmărești pirueta prin viață-moarte, mi-ai ascultat pulsul, ți-a plăcut, iar eu mă tem. Fiindcă de fiecare dată când las lumii spre vedere ceva din mine, un rând, un gând, un poem, o privire, mă tem. Mulțumesc, mult.

Ela

teama este privirea înapoi când mergi și ai impresia
că ești \"singur înainte - în mii înapoi\"
teama este să plângi cu lacrimi pe înăuntrul obrazului
pentru bucuria că ești
și că ești îți confirmă \"capacitatea\" de a te teme și de a plânge!
teama este în miezul iubirii
în respirația de care nu-ți dai seama, \"ne-numărată\"(uite, nici nu-mi închipuiam că știu să respir!)
și firul acesta este cât lumina!

bărbatul acela vine și îți amplifică temerile doar o secundă după ce le srivește pe cele de \"acum\"

cu admirație
Albastrul V

Ela, uneori te temi. dincolo de temeri eu vad curajul tau in a marturisi cu sinceritate, \'traind pina la lacrimi\' si asumindu-ti curajos aceasta libertate de a nu minti. and what is the poetry, after all?
si apoi, stim ...fericirea este un proiect mereu aminat.
emilian, atit de analitic, are dreptate..e un poem pirueta, dinspre umbre inspre lumini.

Citind astfel de stropi de suflet care mă vibrează ca niște degete delicate o coardă de liră, nu pot să nu simt nevoia să aștern și eu un cântec reflexie...

uneori aripile pieptului
se strâng și dor,
lacrimi preling în cercuri
tăriile-mi fug de pe cremeni,
zenitul devine prea mic...

caut ierburi de leac
cu talpa piciorului.

dar cel așteptat nu vine niciodată? spui că viața este o teamă și că cel așteptat ar spulbera aceast+ teamă
o umbră de pesimism în poemul tău?

Val, teama este gheara aceea de vultur care te strânge amarnic până la ultima lacrimă de copil ce poate să alunece încă fără lumină. Mulțumesc, mult.

Nastia, teama fără curaj și curajul fără temere nu există. Poalre sunt, precum toate polarele lumii, cel puțin așa percepem noi. Ele au toate aceeași esență. Mulțumesc pentru vibrație și sens. (Da, remarcabil comentariul lui Emilian...)

Miruna, am rămas o clipă suspendată între ultimele două versuri pe care le-ai scris. Vor fi motto pentru următorul meu text. Mulțumesc și te aștept să zâmbești printre temeri.

Dănuța, e poezie, în poezie pot spune așa cum las închipuirea să se depene. Din urme de viață desigur, dar viața reală e cumva altceva. Viața ca o teamă, dacă este rostită, dacă este înțeleasă, dacă își are sensul, atunci rămâne forța de a fi, de a scrie, de a râde, iubi și așa mai departe. :) Mulțumesc, într-o zi îmi vei cunoaște (forța de a) lumina. :)


Ioan, dăruiesc din fructul acesta mic și dulce-amar-acrișor atât cât poate lumea să primească. Nu știu mai departe, mă tem încî să văd. Încă o zi. :) Mulțam pentru gând. Să îmi lași semn, să trimit cartea. :)

Ela