Poezie
oglinda
1 min lectură·
Mediu
așa cum stai aplecat peste pod
proprii tăi ochi te pîndesc lacomi din apă
ca pe o pradă abandonată cîndva în tinerețe
mici bule de aer se ridică la suprafață
-apa vorbește cu morții
o auzi tocmai tu, pescarule
lîngă tine femeia înlăuntrul ei
copilul vostru bate cu picioarele în tobă
și strigă la dumnezeu
aștepți să se nască hrănești peștii
e luni
ochiul din cer privește complice
la ochiul de sub pămînt
034.540
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “oglinda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/190635/oglindaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MFOare cum o fi arătat Pământul în timpul potopului - un ochi, cuprins într-un alt ochi. Frumoasă rău poezia ta. Nici nu mă mai mir, pentru că-ți spun de o groază de vreme același lucru. O seară fericită.
0
CSEmil, mulțumesc pentru comentariu. Cît privește remarcarea poemelor, nu sînt atît de naiv încît să nu observ că mulți dintre membrii site-ului umblă mai mult prin bisericuțe decît prin biserici.Oricum, pentru mine site-ul rămîne o provocare căreia, din diverse motive, nu-i pot rezista.
Mariana, mulțumiri.Se pare că am doi cititori sinceri, necunoscuți pe la vreo chermeză literară, tu și Emil.E mare lucru azi cînd vorba proverbului: *minciuna a ajuns departe,pe cînd adevărul încă nu și pus papucii*.Nopți răcoroase.
Mariana, mulțumiri.Se pare că am doi cititori sinceri, necunoscuți pe la vreo chermeză literară, tu și Emil.E mare lucru azi cînd vorba proverbului: *minciuna a ajuns departe,pe cînd adevărul încă nu și pus papucii*.Nopți răcoroase.
0
O constructie si un fir al povestirii excelent conduse. Prima strofa e un pod spre restul poemului, imaginea ochilor pindind eul ca pe o prada abandonata fiind extrem de sugestiva.
Strofa a doua propune imaginea mortii in bulele de aer care se ridica spre viata de la suprafata.
Strofa a treia e in sine un mini poem:
\"copilul vostru bate cu picioarele in toba si striga la dumnezeu\"
In cele din urma complicitatea dintre cer si pamint duce la o asteptare a nasterii. In timp ce oamenii hranesc pestii, ochi nevazuti privesc curiosi la aceasta oglinda celesta in care se poate citi omul de la coada la cap, incepind cu moartea care,in final, face loc nasterii.
Text foarte bun, din punctul meu de vedere. Mi-ar fi placut si altii sa il remarce, dar de gusturi nu se poate discuta obiectiv.
Emil