sălbatică, domestică beatrice

,,abia atunci
voi intra în propria mamă cu aura tatălui
dintotdeauna murit``

abia atunci
și nici atuncea poate
cu legiuni de vorbe
siluite-n spate
și-n fața mea o umbră
numai una
o curvă pe altar
oficiind minciuna

drag - Lory

vreun rost să întreb de ce acest text a fost \"repostat\", \"restartat\"...

Lory: m-am amuzat puțin la \"siluite-n spate\" :), însă îți mulțumesc pentru rezonanță (și pentru semn :) )

Emilian: îți mulțumesc pentru lectură și pentru apreciere.

ma intreb de ce nu protesteaza nici o mama...

atentie in strofa trei canibalul ce(-)l hranesc
lipseste liniuta

ti-am zis eu ca semeni cu baudelaire si vad ca se confirma

en avant

mă văd nevoit, în cele din urmă, să îți dau dreptate; la cratimă fac trimitere, nu la Baudelaire :); mulțumesc mult pentru atenționare; cât despre neîntâmplatul \"protest al mamelor\"... eu știu? probabil că mamele naturale nu s-au simțit nicidecum lezate :); încă o dată, mulțumesc, de asemenea, pentru lectură.

cu respect,

Poti tu sa negi cat vrei, eu oricum, vorba cantecului ... \"Te cunosc dupa sanadale...\"
un soare care rasare dintr-o curva este o imagine cat se poate de baudelairiana
sper ca nu intelegi din asta ca te suspectez de lipsa de originalitate
nici vorba de asta
constat doar ca ce e frumos se repeta
si ne repeta...
ma gandeam zilele trecute ca atunci cand moare un om, ideea de om ramane. Vreau sa zic, omul cand moare nu ia cu el in mormant si ideea de om. Asta mi se pare cel mai important. Ideea ramane si planeaza deasupra solului... pana intra in altcineva... si tot asa pana la capatul vremii.
A lasa in urma o idee e cu mult mai esential decat a lasa in urma o creatura cu nas, ochi, urechi, bale si toate celelalte, care in plus sa-ti semene si de care, pe deasupra sa mai fii si mandru. De parca tu l-ai fi croit, tu i-ai fi reglat bataile inimii, tu i-ai fi proiectat sistemul digestiv si toate celelalte.
Vezi, de aceea poate ca noi suntem numiti, aici pe lume, \"idealisti\" cu un zambet ingaduitor in coltul gurii, pentru ca punem ideea deasupra omului. Dar a pune omul deasupra ideii e ca si cum ai pune caruta inaintea cailor.
Si totusi asta se intampla la orice pas, in lumea reala. Si de aceea poate ca suntem si atat de fericiti.

(sper ca pleonasmul nicetiana cu mult mai esential nu te-a suparat prea tare)

s-auzim de bine

pleonasmul nicetian

sunt în pericol de a deveni un pacifist: mă văd nevoit să îți dau dreptate pentru a doua oară într-un interval de câteva ore...:); și când spun asta, mă refer că sau îți împărtășesc sau îți înțeleg \"conceptual\" abordarea (e prea cald să recurg la introspecție...; în rest, cum ziceam, sunt nedumerit, dar mă simt bine.

Cu respect,

Dar eu nu vorbeam aici despre introspectie. E mult mai simplu.
Uite, pentru ca vorbeai despre caldura, hai sa ne gandim la un scenariu posibil: sa zicem ca tu esti un martian si ai venit sa studiezi modul de viata al oamenilor, inteligenta umana etc. Vii intr-o vara pe canicula ca acum si constati ca aceste creaturi, dupa ce au defrisat mii de hectare de padure si au turnat in loc asfalt si beton, stau si se lamenteaza sufocati \"Nu mai pot de caldura. Mor!\" . Nu e aberant? Care ar fi fost astazi temperatura in Bucuresti daca n-ar fi existat evolutia tehnologica?
Adica, hai sa ne dam pumni in cap ca sa putem lua antinevralgice. Intelegi ce vreau sa spun?
Tu nu ai senzatia uneori iesind pe strada ca te afli intr-un spital de nebuni?

Poate ca uneori nu-mi dau seama cat de important este pentru mine sa intalnesc un om cu care sa pot comunica (desi nu mai cred in comunicare) si atunci vorbesc verzi si uscate incercand sa recuperez timpul pierdut. Sunt uneori chestii pe care iti vine sa le urli la luna si cand ti se intampla sa dai peste cineva care ar putea intelege ti se pare ca e un pic mai normal sa i le comunici lui si nu lunii. Totusi tot \"a bate campii\" se numeste, nu-i asa?

Uite ce e Vasile, tot ce vroiam sa zic este ca aseara am citit intr-o carte ca datoria unui om singur este sa devina si mai singur. Si mi-e teama, mi-e groaza ca de fapt autorul are dreptate. Probabil ca asta nu vreau sa accept.
Nu zici?

Uita-te si tu in jur. In Senat - retine, in Camera Superioara a Parlamentului - s-a creat o comisie speciala care sa ancheteze daca nu cumva dusmanii tarii trag cu laseru in nori ca sa faca inundatii in Moldova, iar cel mai puternic om din lume este cunoscut pentru idioteniile pe care le debiteaza ori de cate ori deschide gura, in timp ce poetii mesteresc rime si cauta sa fie, dupa principiile politicii, \"Cat mai buni\", \"Cei mai buni\" daca se poate.
Nu e aberant? Cum iti mai poti dori sa te \"realizezi\" intr-un spital de nebuni?

cam asta
de fapt vroiam sa zic doar ca mi-a placut poezia ta

dar n-am gasit cuvintele
dommage

îți răspunsesem încă de ieri, dar, prin nu știu care \"minuni ale tehnicii\", răspunsul nu a mai apărut; nu o să caut să reformulez, așaă că, dacă se va întâmpla să apară mai târziu răspunsul, scuză-mi inadvertența; so, pe scurt, spuneam că: mai bine extraterestru decât intraterestru, că eu \"nu ies pe stradă\", ci \"intru pe stradă\" și că nu mă îngrijorează că exustă nebuni, ci faptul că nu există \"doctori\" (nici atât \"mirabilis\"), ci numai \"impostori\" (impuși sau autopropuși)...

Cu prețuire,