Emil Iliescu

Elena, textul tău se încadra mai bine la \"Personale\" și asta fiindcă ai vrut să surprinzi dintr-un unghi particular această zi, într-adevăr unică și magică, a începerii anului școlar. Încearcă să descoperi diacriticele, care pot da textului tău continuitate și coerență.
Pentru toți, cei dintre noi, care luați de vârtejul vieții am uitat aceste minunate clipe, le propun una dintre frazele tale: \"Daca sunt personae care au uitat sa fie copii sau sunt prea suparate sau prea prinse in zbuciumul vietii ca sa mai zambeasca, le propun sa intre in 15 septembrie in curtea unei scoli fie si numai pentru cateva clipe, sa priveasca marea de copii frematand la prima lor intalnire de dupa vacanta, radiind de bucurie si exuberanta\". Îmi asum lipsa diacriticelor, ca pe un semn că trecerea textului tău la atelier înseamnă mai multă muncă din partea ta!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Gabriela proza ta vădește o mânuire a condeiului parcă acum scos din țarina proaspătă, unde bunicul voia să ridice beciul cu pricina. Folosirea limbajului zonal, a inflexiunilor rurale, fără comparație în arealul românesc, suculente și tainice, ca niște proverbe, atmosfera de familie deschisă, totul devine la tine scriitură care te invită la meditație...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Marius, ochiul tău de poet a știut să transcrie emoționant și plin de concretețe un itinerariu cunoscut poate unora, dar adânc înfrumusețat de linia prozodică de excepție a haibunului! \"În grădina Domnului\" cad petalele de gând ale amintirilor noastre, și locurile, unde \"glasul mierlelor\" ne-a oferit odihnă, se aștern în noi \" la capătul nopții reci\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, prezența ta constantă și plăcută în pagina mea este un semn că iubirea dintre oameni poate lua forma unei inimi uriașe, în care cu toții ne aflăm locul și rostul, într-o bună zi...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Loredana, îți mulțumesc pentru aprecieri, care nu fac decât să mă bucure, când ele vin din partea unui scriitor consacrat, cum deja ești tu! Prietenii sinceri sunt întotdeauna cei care aprind pe cerul imaginației noastre stelele perene!

Diana, nici viața nu este previzibilă și ai să vezi că am dreptate! Întotdeauna îți dăruiește cu o mână și îți ia înapoi tot sufletul...Trăiesc și eu odată cu eroii mei, din moment ce din 2003 mă lupt cu hepatita și cu citostaticele. Acesta a fost pretextul scrierii acestei proze. Restul este imaginație și multă iubire...

D-le Călin, fata din livadă este eterna enigmă a iubirilor pământene! Este pretextul poetului de a trăi prin această enigmă nedescifrată vreodată și prin șoaptele ei, este catharsa eliberatoare pentru toate durerile acestui pământ, care devine mai mic și mai puțin albastru, atunci când suntem părăsiți de ființa iubită! Nu pot spune, citind proza d-voastră, că aici este vorba despre o iubire neâmplinită. Din contră, fructul acestei iubiri nu a încetat nici o clipă să crească, cu amintiri, frumoase sau dureroase, dar a crescut și, iată, se oferă lumii, ca un dar literar de excepție. Sigur, atunci când ne părăsesc femeile din viața noastră ele încearcă să ne culpabilizeze total, aruncă întreaga vină pentru gestul lor pe incapacitatea noastră de a le înțelege, de a le implica fizic și psihic în actul creației noastre. Dar ele nu își dau seama că numai și prin simplul fapt al trecerii lor grațioase prin livada de piersici a sentimentelor noastre, le-am nemurit, pentru eternitate...
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Ghejan, numai în ochii mamei, și mai târziu, ai iubitei, noi, bărbații, putem descoperi frumusețea celor patru anotimpuri, la vârste diferite!
Vă mulțumesc pentru gândul d-voastră bun!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Scuze pentru \"inprevizibilă\"!
Imprevizibili suntem toți!
Emil

Andrei, prin gara asta care \"pute ca la balamuc\" și a cărei pendulă micșorează zi de zi clipa, am trecut cu toții! Tu o faci cu o detașare care incită cititorul, îi dă un răsfăț comic care să mai atenueze tema tragică a \"paltonului de scânduri\"!
O scriere care ne aduce aminte că viața noastră este la fel de inprevizibilă, ca așteptarea unui tren într-o gară mică!
Cu prietenie, Emil Iliescu

\"Oare l-o fi durut ceva pe Stăpân înainte să moară? Calul credea că-l dureau gândurile care l-au perindat printre piersici, în acea vale.\"
Am descoperit în proza ta sensibilitate și introspecție, două laturi fără de care o proză nu poate atinge sufletul celui ce o citește. Și am mai descoperit taina care îl unește pe om de animalul său de suflet: prietenia, care se prelungește dincolo de moarte. Și, cel mai duios lucru: dorul...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ramona, din tristețea adâncă a copilului, rămas singur pe lume, se va naște limpezimea gândului, care suie ca o pace duioasă de aici, de pe pământ, spre albastrul necunoscut în care părinții noștri s-au plecat, ca niște stele mari de veșnicie...
Mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale, Emil

Ioana, gândul tău bun și pios, faptul că ai înțelepciunea de a a fi aflat cu sufletul că ultimul drum este doar o trecere spre altceva, miraculos și tainic, și pe care îl vom descoperi pe rând, fiecare, îmi dau forța morală și bucuria că sunt înconjurat de prieteni adevărați!
Cu respect, Emil Iliescu

D-le Călin, este adevărat că la ceasuri de cumpănă sufletul fiecăruia din noi învață să cânte. Pentru mine, poezia a fost doar o treaptă spre castelul miraculos în care se ascunde Proza-Doamnă. Am urcat greu, căci mi-am dat seama că nu dețin mantia regală a cititorilor în stele rimate. A trebuit să fiu pus însă în fața unei clipe tragice, sfâșietoare, pentru un copil-bărbat, care timp de 5 luni, zi de zi, seară de seară, noapte de noapte, a avut sub priviri neputința unei mame, care nu mai putea vorbi, nu se mai putea mișca. Și asta mi-a dat forță să aștern aceste gânduri, care nu știu dacă sunt poezie, dar sunt dureri macerate în cuvânt, care sper că o vor însoți prin Lumina fără de sfârșit!
Cu mulțumiri, Emil Iliescu

Cătălin, descopăr în scrisul tău o filozofie serioasă de viață, demnă de luat în considerație. Visul tău existențial, acela de a scrie un roman prin simpla derulare a gândurilor tale, fără să existe actul material al scrisului în sine, este un vis utopic, după cum bine știi! Poate nu ești făcut să vorbești altora (tu știi cel mai bine asta!), dar cred că ești făcut să asculți și, ceea ce este mai important pentru mine, ești făcut să scrii, fiindcă pe mine m-ai convins că o poți face foarte bine. Aștept de la tine o proză pură, cu acțiune, personaje, intrigă...
Cu prietenie Emil Iliescu

Teodor, suntem orfani pe lume, atunci când pierdem matricea vieții noastre,părinții dragi, indiferent că avem 5 sau 60 de ani! Când prietenii îți sunt aproape, durerea dispare, asemenea căldurii pe care soarele ne-o dăruiește zi de zi și care spre seară se pleacă spre marea cea mare!
Îți mulțumesc din suflet, Emil Iliescu

Doruleț, tu ai fost lângă mine întotdeauna când am fost fericit! Acum, am simțit căldura cuvintelor tale și mângâierea lor îmi dă forță să cred că atunci când cei ce îți sunt aproape de suflet nu te-au uitat, lumea asta nu mai este atât de pustie.
Cu prietenie, Emil

Maria, gândul tău bun va însoți călătoria celei ce mi-a dat viață, și ea va știi că nu sunt singur pe lume, cu prieteni ca tine lângă sufletul meu!
Îți mulțumesc din inimă, Emil Iliescu

Adriana, nu îți înțeleg modestia? Proza ta este un amalgam de clipe existențiale tragice, prin care \"un copil din flori\" trece fără să vrea, descoperind pas cu pas drumul său prin viață...Frazele tale sunt puternic susținute de modelarea sentimentelor eroinei principale, iar poezia unor sintagme, dovedește că lângă poetul din tine, se prelungește umbra unui prozator de forță!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Marius, lucrurile se vor mișca în plan structural, fiindcă la mijloc există înțelepciune, pasiune pentru literatură și deschidere, la nivelul conducerii site-ului, și este imposibil ca împreună să nu reușim! Vă mulțumesc pentru gândurile d-voastre constructive!
Cu prietenie, Emil Iliescu