Emil Iliescu

Într-adevăr, Alina, noi putem demola sub pasul nostru tot atâtea lucruri cărora cu trudă le-am dat sens și viață. Proza ta îmi pare o deschidere spre un alt univers, foarte plastic mulată pe imaginea din inserțiile textului. O fetiță inocentă - poate omenirea la o vârstă nouă - încearcă să vadă și să cucerească ceea ce se ascunde dincolo de \"ramele ferestrelor virtuale\".
Imaginile poetice abundă din prea-plinul sensibilității ochiului tău de artist: \"Stătea întinsă pe patul cu așternut din flori de cireș. Le pictase în sidefiu, cu o pensulă subțire, întinsese cearceafurile pe două sârme, le prinsese cu cleștii de argint din zodia apei și le uscase în miezul de nucă al zilelor.\"
Textul de față făcând parte dintr-un ciclu dedicat cuiva, mi-ar face plăcere estetică și literară, în același timp, dacă aș mai citi și alte povești.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Este o suprapunere de planuri atent construită și adusă în fața cititorului care are de ales: planul real, cel al unei statui sfărâmate sau planul ireal, cel al unei ființe la care Adamescu s-a hotărât să renunțe pentru totdeauna. Dansatoarea este Eva și invers. Singura realitate este că sculptorul, intrat într-o stare de dezechilibru mental, confundă planurile, aude voci interioare, totul culminând cu distrucția finală. Un text interesant și bine structurat.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, îmi place cum vezi tu partea reală, viscerală, puturoasă a dragostei... Nu știu cine este TC, nici nu am citit poezia \"dragostei\" lui. Citesc, în general, numai proză. Poezia este foarte greu de analizat și nu vreau să rănesc, dar nici să înalț pe nimeni.
Proza ta mi-a amintit că dragostea poate fi câteodată, ca și viața, un câine maidanez, scăpat din lesă...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ușa deschisă, din păcate, nu este cea a inimii, prin care Francesca ar putea să se mai furișeze printre duminicile mirosind a nuci tomnatice...
Ea este doar ușa amintirii și întotdeauna prin ea nu se mai poate intra niciunde. Ea este un simbol al unei peșteri a cărei intrare nu o mai poți găsi!
Chiar și fluturii se mai pot întoarce în omizile în floare, d-le Călin, dar dragostea rănită, ea nicicând nu va mai putea sângera...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Adrian, adolescența fiecăruia dintre noi este cusută cu stele și luminată de cea mai romantică lună ivită vreodată în vatra nopții!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Discursul poetic este unul rafinat, coborât din acustica unui sonet străvechi. Poeta folosește cu mână pricepută paleta de culori a cuvântului pe care încearcă să-l reverse asupra cititorului, precum picăturile de ploaie spre care se îndreaptă litania sa: \"aruncă-mă ploii...\".
Descopăr aici metafore pâlpâinde ca \"umbletul ploii\" sau \"iarba amară își trópotă glezna\". O noapte etern bolnavă și flămândă - de dragoste, de visare, de uitare? - o noapte în care luceferii vor arde până la neantizarea ultimului bob de lumină, născând bezna primordială.
Ultima imagine pune față în față două concepte vizuale, dinamice : vulturi zburând ca fulgii primei ninsori.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Bogdan, am citit cu plăcere un text care promite, atât prin conținut, cât și prin valoare artistică. Ai sesizat o nuanță comună tuturor artiștilor aflați la amurg: blamarea operei create, existența unui sentiment de culpabilitate în fața timpului nemilos, o senzație de neîmplinire dureroasă.
Aștept să cunosc zbaterea lăuntrică viitoare a personajului tău...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Stelele, Jack, ard în ceruri pentru cei ca tine, care vor să mai viseze, intrând în lumea poveștilor, părăsită, din păcate, azi. Pentru mine, contează mult mai mult comentariile voastre, decât o stea generoasă. Gândurile voastre rămân...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dana, am citit un text în care am descoperit un prozator viu. Care cunoaște în detaliu subteranul vieții, șicanele unei curse auto de formula unu, la capătul căreia nu stă scris \"finish\", ci moarte, disperare, uitare...
Rețin câteva imagini profunde, plasticizante:
- \"Ce e și sufletul? Un buzunar? Poșeta unei femei, unde nimeni nu se descurcă. Nici măcar ea. Printre lucruri uitate cine știe de când mereu descoperi ceva nou. Pe fund sau prin compartimente cu fermoarul blocat;
- \"Verigheta începea să mă strângă de gât\";
- \"Nu sunt gumă de mestecat să vă bucurați de aromă, să mă îndesați în gurile voastre toată sau fără pantofi. Să mă injectați cu dragostea și tristețile voastre până-mi plesnesc toate celulele, să mă întindeți până-mi pocnesc oasele, apoi să mă adunați ca pe hainele înșirate prin casă. Sătui, să mă lipiți pe dosul meselor, prin câte-o bancă, în scrumieră. Să mă aruncați pe geam din mașină sau mai rău să mă purtați pe tălpi. Nu mai vreau!\";
- \"Ploua cu toți dracii mei ce se izbeau de fereastră și scoteau chelălăitul acela\";
Sunt destule premise pentru a putea afirma că acest text încântă prin maniera în care autorul știe să ne ofere mostre vii de viață. Felicitări, Dana!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Din păcate, așa este, Maria, lucrurile meschine, nesemnificative, înclină uneori balanța iubirii spre decepție și uitare!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, dacă Darius ne povestește totul din foișorul cu vise la vârsta de 70 de ani, fii sigură că am să vă mai plictisesc mult! Depinde de răbdarea si plăcerea lecturii fiecăruia! Mulțumiri pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, știu că ești alături de poveștile mele și acel \"amar\" despre care am vorbit va fi întrucâtva îndulcit de experiențele prin care va trece Darius. Dar până atunci, mai este cale lungă...!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, un film nu va fi, dar aș vrea sa fie o poveste care să îi facă pe cei care vor intra pe pagina mea să aștepte mereu continuarea. De obicei, nu public un text până nu îl termin. Acum am scris primele patru părți și din ele vor crește și celelalte. Trecerea și părerea ta sunt o bucurie și o onoare pentru mine. Fiindcă, foarte rar mi s-a mai întâmplat faptul, ca un creator de forță satirică nativă, cum ești tu, să aprecieze texte încărcate de un lirism care pentru alții poate părea supărător.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, sunt bucuros să ne reîntâlnim virtual! Va fi o poveste amară și lungă a unei iubiri crude ca și vârsta lui Darius și a Fabiolei. Povestea este spusă de însuși Darius, ajuns la o vârstă venerabilă și poate tocmai de aceea mai înțelept în a rememora clipe trecute.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Petruț, trecerea ta vine să demonstreze că, într-adevăr, relaxarea ia locul tensiunii din prima parte. Dar este un lucru firesc. Cu toții așteptăm cu tensiune, la ora stabilită încă de la naștere, sosirea Paranimfei. Când realizăm că ea este atât de aproape de noi( cinând romantic, de exemplu) ne relaxăm, căci știm cu siguranță ce va urma...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, inițial am vrut să postez textul integral(asta pentru a-i păstra unitatea), dar mi-am adus aminte că nu toți sunt pensionari pe lumea asta,având timpul strâns în buzunarul de la piept, de unde, ori de câte ori doresc, mai scot o fâșie de zile și ore. Ai dreptate, poate partea a doua a fost un pic mai încărcată, dar erau câteva segmente pe care voiam să le augmentez(laleaua neagră, cerșetorul, cele trei \"cumpene\" sub care s-a aflat Duncan).
Mulțumesc pentru comentariul tău pertinent.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Vremuri tulburi, zugrăvite în imagini ce păstrează neștirbită culoarea locală. În suflete adierile acelea de speranță ale celor concentrați, care visau la întoarcerea grabnică printre cei dragi. Episodul cu nașterea din tren este unul descris cu multă artă și relevă pe de-antregul curățenia sufletului ardelean. Naștere tainică, prunc adus în lumină, omenia celor din jur, șef de gară, mecanic, fochist, doctorul german, umila femeie de serviciu, toți adunați sub sfânta clipă a nașterii.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ce relativă este viața celui ce își trăiește plenar clipa! Cât de lungă poate fi o singură zi, un marți, cu trecut, prezent și viitor! Un text pentru care te invidiez, Carmen, fiindcă știi să transformi o fâșie de realitate într-o savuroasă satiră, fiindcă poți, cu zâmbetul pe buze, să diseci existența aceasta atât de parșivă!
Cu prietenie, Emil Iliescu
P.S A doua parte din \"Și ieri va fi o zi\" a însemnat ceea ce ai așteptat, după ce ai citit-o pe prima?

Un text în care fiecare dintre noi poate recunoaște contactul dureros cu viața.
Întâi nașterea binecuvântată, plânsă de \"cireșul păsăresc\" cu fructe-lacrimi... Apoi pierderea unui prieten drag, copacul jocurilor noastre, salcâmul lui Moromete, lemnul sfânt în jurul căruia ne-am jucat de-a v-ați ascunselea cu copilăria...
Casa dragă unde am întâmpinat prima dată lumina, la naștere, înlocuită cu una nouă, dar nu tot atât de aducătoare de amintiri dragi, ca și prima noastră casă...
Și în sfârșit lumea celor mari, plină de dureri, tristețe, speranțe sfărâmate, lumea celor din stirpea noastră, plecați într-un dincolo, sub securea timpului necruțător, atât cu oamenii, cât și cu pădurea...
O scriitură sensibilă și care liniștește sufletul celui care se apleacă peste semnele ei.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, premiul acesta se datorează la fel de mult și vouă, celor care m-ați citit și ați fost mereu alături de gândurile mele!
Da, să cinezi cu moartea este o invitație pe care, tragic, dar implacabil, o vom primi cu toții la ceas de cumpănă...
Cu prietenie, Emil Iliescu