Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Aruncă-mă ploii…

exercițiu

1 min lectură·
Mediu
Aruncă-mă ploii, la vreme de pândă,
Și umbletul clipei în stampe-l ascunde;
Mi-e noaptea eternă bolnavă, flămândă
De pâcle lovind în dairele, imunde.
Aruncă-mă ploii, când iarba amară
În pragul fântânii își trópotă glezna;
Mi-e noaptea vândută, luceferi de seară
Or arde-n vitralii de-a pururea bezna.
Aruncă-mă ploii, din ciutura plină,
Oi bea pe-ndelete, senină, vâltoarea;
Mi-e noaptea mâhnită, salmastră, glicină,
Pe câmpul cu vulturi nu-i joc de-a ninsoarea...
Aruncă-mă ploii, la vreme de pândă,
Mi-e noaptea eternă bolnavă, flămândă.
043.213
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
80
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Elena Munteanu. “Aruncă-mă ploii….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-munteanu/poezie/1837651/arunca-ma-ploii

Comentarii (4)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu✓
Elena,
de la cathedra, lumea se vede altfel... un pohem/sonet bun. rit, armonie, mesaj.


n.b.Aruncă-mă ploii, din ciutura plină,

cu prietenie,
0
@emil-iliescuEIEmil Iliescu✓
Discursul poetic este unul rafinat, coborât din acustica unui sonet străvechi. Poeta folosește cu mână pricepută paleta de culori a cuvântului pe care încearcă să-l reverse asupra cititorului, precum picăturile de ploaie spre care se îndreaptă litania sa: \"aruncă-mă ploii...\".
Descopăr aici metafore pâlpâinde ca \"umbletul ploii\" sau \"iarba amară își trópotă glezna\". O noapte etern bolnavă și flămândă - de dragoste, de visare, de uitare? - o noapte în care luceferii vor arde până la neantizarea ultimului bob de lumină, născând bezna primordială.
Ultima imagine pune față în față două concepte vizuale, dinamice : vulturi zburând ca fulgii primei ninsori.
Cu prietenie, Emil Iliescu
0
@elena-munteanuEMElena Munteanu✓
Am „fost” în Wikipedia și în pagina ta. Am aflat, cu bucurie, recunosc, că ești botoșănean, prin adopție, dar și că ești o personalitate în domeniul literar. Felicitări!
Am mai zăbovit, o vreme, la rândurile de aici și m-am bucurat încă o dată: un scriitor adevărat (tu) s-a „viforat” în acordurile „pohemului” meu non-modernist.
Îți mulțumesc!
Cu drag, Elena
0
@elena-munteanuEMElena Munteanu✓
Am citit, am recitit… Am recunoscut specialistul care decelează, cu finețe, simboluri, dimensiuni interioare, verb genuncheat țintind spre nadir, în vremi topite în ieri…
Cu drag și mulțumiri, Elena
0