În basmul meu...

Cand va citesc poeziile nu-mi mai pasa ca ale mele ajung toate in atelier. Sufar doar pentru ca aveti prea putini cititori. Cu respect si nu numai
Marian DANCI

Ca sa nu mai sufere Marian, mă înscriu și eu printre cititorii tăi fdeli. :)


Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veșnic...
(Elena Munteanu)

Ba nu te las ! Orgii de roșu pal
Pe malul însetat de Dumnezeu
Te-așteaptă să dansezi la înc-un bal
Pe o bancnotă verde de un leu.
:)

Am trecut destul de rar prin Agonia,si, doar stelutei din basmul dvs.ii datorez bucuria de a va fi descoperit. Suferinta mea este una simbolica, nu pentru dumneavoastra ( nici nu aveti nevoie de asa ceva din partea nimanui, cu atat mai putin din partea mea ), ci, pentru admirabilele dvs. poeme care. zic eu, nu sunt citite suficient, dintr-o neinteleasa, de mine, sete de poezie post modernista.
In urma cu multi ani, in primul an de liceu, dl. profesor Octavian RULEANU (sa-i fie tarana usoara } mi-a dat un 10 pentru afirmatia ca primul judecator al unei opere literare este sufletul.
Sper ca doar o neintelegere a comentariului meu a determinat replica malitioasa a d-lui Dan NOREA, pentru ca altfel se solidarizeaza, involuntar, cu cei care nu l-au recitit demult pe Eminescu.
Imi cunosc limitele si incerc sa le depasesc, printre alte prioritati cotidiene. Cand am zabovit langa fantanile de arama, si, mai ales la izvoarele fierbinti din icoana bizantina, nu mi-am putut stapani dorinta, usor patetica, de a scrie primul meu comentariu pe Agonia.
Aveam impresia unei respingeri din principiu a poeziei clasice, dar atunci am inteles ca poezia buna este acceptata intotdeauna.
Si totusi socotesc nedrept ca poezia dvs. \"incorsetata in rima \", dar rotunda si implinita ca poamele tarzii, izvor de munte mangaind pietrele, descantec intr-o limba frumoasa si calda, ursitoare cu ochi de cer senin veghind leganutul izvoarelor, ar trebui cunoscuta de mult mai multi dintre cei care se joaca cu ratuste de plastic prin buricul de 300 de wati din canalul adanc dar INGUST al bisturiului, sau plimba soricei pe sub poala soacrei, sau fac te miri ce alte giumbuslucuri, si, dobandesc mii de lecturari.
Cu respect si luciditate afirm ca toate creatiile mele nu valoreaza cat \" Izvoare curg fierbinti\" al dvs. si resping o eventuala acuzatie de orgoliu excesiv.
Lumea e trista stimati colegi, si, fara sa va dati seama, toti surprindeti o farama de tristete in cele mai multe din textele lansate.Poemele de dragoste sunt, de cele mai multe ori triste, poeziile sociale sunt incomode de-a dreptul, epigramele starnesc un umor amar, si fericirea este compusa din micile bucurii {era sa scriu preturi }.
Cazurile epidemiilor de hipoacuzie
Sunt tot mai des semnalate
Si orbirea se raspandeste
Ca o molima contagioasa
Si dramatica
Vorbim cu totii
Dar ne auzim doar noi insine
In prejma urechilor celorlalti
De la noi
Doar tacere
O tacere din care
Rasare
Zgomotoasa si mareata
Parerea lor
A surdo-orbilor pe viata.
Deschidem pagina doar sa ne numaram voturile. Nu ne permitem decat putine bucurii adevarate ale sufletului, din diverse motive.
Cei ce nu gandesc la fel ca noi
Nu ne cunosc si nu ne iubesc
De aceea suntem de cele mai multe ori singuri si
condamnati
Ne judeca chiar si cei apropiati
De parca gandurile noastre
Le-ar influienta viata

Am trecut destul de rar prin Agonia si doar stelutei basmului ii datorez bucuria de a va fi descoperit.
Suferinta mea este una simbolica, o parere de rau, nu pentru dvs (nu aveti nevoie de asa ceva din partea nimanui, si , cu atat mai putin, din partea mea)ci pentru admirabilele dvs poeme care, zic eu, nu sunt citite suficient dintr-o neinteleasa de mine pofta pentru poezia post modernista.
In urma cu multi ani, in liceu, am invatat ca primul judecator al unei scrieri este sufletul.
Sper ca doar o neintelegere a comentariului meu a determinat replica malitioasa a d-lui Dan NOREA, pt. ca altfel se solidarizeaza, involuntar, cu cei ce nu l-au recitit pe Eminescu.
Cand am zabovit langa fintinile de arama, si, mai ales la izvoarele fierbinti din icoana bizantina, nu mi-am putut stapani dorinta, usor patetica, de a scrie primul meu comentariu pe Agonia.
Aveam impresia unei respingeri din principiu a poeziei clasice, dar atunci am inteles ca poezia buna este acceptata intotdeauna.
Si totusi socotesc ca poezia dvs. \"incorsetata in rima\", dar rotunda si implinita ca poamele tarzii, izvor de munte mangaind pietrele vailor, descantec intr-o limba frumoasa si calda al unei ursitoare cu ochi de cer senin veghind leganutul izvoarelor, ar trebui cunoscuta de mai multi dintre cei care se joaca cu ratuste de plastic prin buricul de 300 de wati din canalul adanc dar INGUST al bisturiului, sau plimba soricei pe sub poalele soacrelor, sau fac te miri ce alte giumbuslucuri si dobandesc mii de afisari.
Cu respect si luciditate afirm ca toate creatiile mele nu valoreaza cat \"Izvoare curg fierbinti\" al D-nei Elena MUNTEANU si resping o eventuala acuzatie de orgoliu excesiv.
Lumea e trista stimati colegi, si, fara sa va dati seama toti surprindeti o farama de tristete in cele mai multe texte lansate. Poemele de dragoste sunt, de cele mai multe ori, triste, scrierile sociale sunt incomode de-a dreptul, epigramele si ghicitorile starnesc un umor amar, pentru fericire ramanind micile bucurii (era sa scriu preturi)

Cazurile epidemiilor de hipoacuzie
Sunt tot mai des semnalate
Si orbirea se raspandeste
Ca o molima contagioasa
Si dramatica
Vorbim cu totii
Dar ne auzim doar noi insine
In prejma urechilor celorlalti
Dela noi
Tacere
O tacere din care
Rasare
Zgomotoasa si mareata
Parerea lor
A surzilor
Pe viata.

Deschidem pagina personala, ne numaram voturile, ne permitem cateva bucurii adaugam un text si ...

Cei ce nu gandesc la fel ca noi
Nu ne cunosc si nu ne iubesc
De aceea suntem de cele mai multe ori
Singuri
Ne judeca chiar cei apropiati
De parca gandurile noastre
Le-ar influienta viata.

Marian DANCI