Poezii

Subțire, fadă, rece, solstițiului altoi, O toamnă mărăcine iar cade peste noi; Haotică, bizară, vecerniei făgaș, În lemnul vechi al tindei, zidește alb sălaș. La doi pași de răscruce,

EMElena Munteanu

0

4

Tu cetluiește-mi cerul în piatra temătoare Și duhul înnoptării amână-l ceasuri multe! În slobode soroace, hotarele oculte Le țintuie-n poeme învinse de ninsoare! Tu cetluiește-mi teama când

EMElena Munteanu

0

0

Mi-e dor de tine azi, și mâine, poate; Ce veșted sună clopotele-n dungă! Străine de visare, iar alungă În lanțuri grele cerurile toate. Mi-e dor de tine când, cu ochi de șarpe, S-ascunde

EMElena Munteanu

0

1

În prunduri ne’mblânzite, îngenunchez tăcută Și strig la miezul clipei ce-și bate-n mine anii; Răsfrânt în ochi e cerul. O, lama sabactani! În clipa mult prea scundă, mi-ai dat să beau

EMElena Munteanu

0

0

La Cărbuna E zvon de veșnicire la Cărbuna, Arcadei, Doamne,-i primenesc pridvorul; Sunt rugă și destin dintotdeauna, Și pasăre netăinuindu-și zborul. E zvon de luminare la Cărbuna,

EMElena Munteanu

0

0

Nu plânge, Părinte! Pe Cruce nu-s lacrimi, Lumina e fluviu de alb și de verde; Bat clopote ‘nalte, amurgul se pierde În troițe-nchinate celestelor patimi. Nu plânge, Părinte! Flămândele

EMElena Munteanu

0

0

Nu-i vară ‘năuntrul noptării saline, Se pârguie vremea-n romanțe cu lună; Arcadii trădate, cerșind, anodine, Sub lespedea veche nisipuri adună. Nu-i vară în sălcii; amurguri ascete, Regale

EMElena Munteanu

0

0

În umbre pestrițe neliniști măsoară Înalturi zvârlite în albii secate; Secunda-i albastră, nămeți mă-mpresoară, Întoarceri latente în vremuri uitate. În umbre pestrițe

EMElena Munteanu

0

0

Mai trecem prin omături moi, Păgâni spre țărm brumat visând, Și taina clipei, surzi și goi, Nedezlegând, nedezlegând... La ceas pictat cu mori de vânt, Mai trecem prin omăt vâslind, Lumină-n

EMElena Munteanu

0

0

M-ai vândut pe trei carboave lunecate-n palma nopții Și-n botezuri numărate ai zidit priviri haíne; Curcubeie din mătase le-ai apus sub geamul sorții, Insomnii disimulate aiurând, visând

EMElena Munteanu

0

0

În care grote pasu-n răzvrătire L-ai asmuțit, zăludă, muza mea, Și-n foșnitoare umbre, câte fire Ai miresmat cu cetină de stea? În câte hanuri ai ’noptat pribeagă, Înflăcărând bușteni

EMElena Munteanu

0

0

Ce lâncedă-i clipa, străină, plăpândă, Arare zvâcnind vălmășite himere, Sub zodii amare, cercând să ascundă Cărarea cu umblet de fum și tăcere! Ce lâncedă-i clipa, străină, plăpândă! Pe rând,

EMElena Munteanu

0

0

Drumul robilor are un capăt aici și unul cine știe unde; Când s-o fi învechit vremea? Oameni și păsări, fluturi și arbori, când s-or fi trecut? Uite cum se scutură vulturii de văzduh! Ai

EMElena Munteanu

0

2

Cred în noaptea veche - iederă-nspre luna Dăltuind altare la răscruci de drumuri; Ard la mal cu sălcii tainele întruna Și culeg din rugă vrăjmășite fumuri. Cred în ploi de toamnă și în căi

EMElena Munteanu

0

0

Sunt taine rostuite în piatra sidefie, Și tu, culegătorul, le decantezi născânde De stihuri singurate-n cuvânt ca apa vie. Aleargă-n căutare, prin șoaptele plăpânde, Torentele avide, sub bolți

EMElena Munteanu

0

0

Mirunei-Maria Ia seama, din norduri cu miez de poveste Coboară-mpărați cu privirea blajină, În straie nălbite în ape celeste, Uscate pe prund mirosind a sulfină. Ia seama, când noaptea se

EMElena Munteanu

0

0

Ales în pas allegro de istm - avar irod, Cioplind în trupul toamnei nespusele poeme, Obolul dai tăcerii. Neîntâmplat exod Asmute pietre roșii - sigilii peste vreme. Þi-e drumul așternut,

EMElena Munteanu

0

1

În joc fără noimă, sunt frunza pribeagă, Prin pulberi albastre, letargică vină; Alunec tăcută prin ierburi-rugină Și-n zare m-acopăr cu toamna întreagă. În joc fără noimă, sunt frunza

EMElena Munteanu

0

0

Se clatină în săbii puzderie de vise Răstălmăcite-n zodii - prădalnice ulcioare; Preatimpuriu pierdute, călcate în picioare, Adorm sub jarul zării colindele nezise. Privirea-mi se afundă în

EMElena Munteanu

0

0

Nu vă-ntristați, cu mine nu piere lumea toată, nici cerul nu se stinge în roșu-violet. Arzând în cupa vremii, cuprinsă-n triolet, voi trece, fără martori, vetustă, vinovată de rătăciri

EMElena Munteanu

0

0

http://i60.photobucket.com/albums/h28/Ingada/Picture003.jpg http://i60.photobucket.com/albums/h28/Ingada/07.jpg nepoatei mele Miruna-Maria Purtat pe umeri, dorul îngălbenit de

EMElena Munteanu

0

0

Trezit din somn, Arcașul mă-mbie spre văpaia Îngenuncheată-n umbră. Clipește ca o fiară Și-n trupul fără vlagă, sortit pe veci să doară, Azvârle scurt săgeata, nemăsurând bătaia. Trezit din

EMElena Munteanu

0

4

E noapte-n cetate. Mirifică noapte Îmi lunecă-n palme cortine de stele; Și luna buimacă în iaht fără vele Azvârle povara luminii necoapte. E noapte-n cetate. Friabilă treaptă Haotic sub

EMElena Munteanu

0

0