Poezie
În prunduri ne’mblânzite
1 min lectură·
Mediu
În prunduri ne’mblânzite, îngenunchez tăcută
Și strig la miezul clipei ce-și bate-n mine anii;
Răsfrânt în ochi e cerul. O, lama sabactani!
În clipa mult prea scundă, mi-ai dat să beau cucută.
În prunduri ne’mblânzite, îngenunchez stângace
Și ard, a mia oară, încremenite hume;
Ofrande-n asfințitul omătului, anume
Zvârlite-n poarta vremii, nesocotind soroace.
În prunduri ne’mblânzite, îngenunchez smerită
Și-n foșnete pribege aud cum cad flămânde
Cocoare ’negurate ademenind plăpânde
Arpegii dezlânate din iarna vlăguită.
Lovind mai tare gongul, de la pământ la lună,
Își frânge noaptea drumul – Arcadie-n furtună.
003.448
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Munteanu. “În prunduri ne’mblânzite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-munteanu/poezie/13972524/in-prunduri-nemblanziteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.