Poezie
Hoinară, muza mea
1 min lectură·
Mediu
În care grote pasu-n răzvrătire
L-ai asmuțit, zăludă, muza mea,
Și-n foșnitoare umbre, câte fire
Ai miresmat cu cetină de stea?
În câte hanuri ai ’noptat pribeagă,
Înflăcărând bușteni aromitori,
Și iarba fiarei, oacheșă, dezleagă
În mâna ta, poeme până-n zori?
De câte ori corăbiei năimite
I-ai dat galop de vin în miez de toamnă?
Castele de nisip, de vremi albite,
În câte Spanii iscodit-ai, Doamnă?
Te-ai înhămat la câte diligențe
Purtând spre zări ne’nvinși de somn poeți?
Le-ai dat în dar, șerpește, penitențe
Înzăpezite-n fluturi dragobeți?
În focuri chihlimbare, tu și eu
Ne-om primeni, tu iamb, și eu troheu.
002410
0