Poezie
Purtat pe umeri, dorul
1 min lectură·
Mediu
http://i60.photobucket.com/albums/h28/Ingada/Picture003.jpg
http://i60.photobucket.com/albums/h28/Ingada/07.jpg
nepoatei mele Miruna-Maria
Purtat pe umeri, dorul îngălbenit de vreme
Stângaci colindă-n ritmuri de basm cu-„a fost odată”;
Și noaptea-n catifele se-mbracă toată, toată;
Prințesei visătoare grăbită e să-i cheme
Miresmele de-acasă ‘nălțate în odaie.
Și luna urcă-n cețuri, și stele cad în liniști;
Rotund înfiorată, adoarme enka-n siliști;
Egale mie, zboruri departe se-ntretaie.
În palme, bocănceii uitați demult, din iarnă,
Șoptesc povestea fetei izvor de apă vie;
Febril aleargă gândul la țărm ce n-o să știe
A câta oară dorul se-ntoarce să mă cearnă...
002.563
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Munteanu. “Purtat pe umeri, dorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-munteanu/poezie/13895253/purtat-pe-umeri-dorulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.