elis ioan

eu am intrat special pentru poema asta. asta inseamna ca mi-a placut foarte tare
pendularea intre real si lumea interioara (adica tot un soi de real caruia am reusit sa-i punem un zid in fata), intre naiv si melancolie asumata, ritmul sustinut, distantarea si implicarea in acelasi timp.

nu sunt lamurita cu \"pereții /se strâng peste el/ca o chiflă imensă\" pt ca as finaliza poema inaintea lor, pe de o parte pentru a ma lasa sa simt peretii cum se strang si peste mine, pe de alta parte pt ca peretii care se tot strang a devenit deja cliseu..camera asta in care ajungem brusc claustrofobi..hmmm

ii gasesc insa sens prin chifla (trebuie si imensa?) pt ca ma duci din nou spre titlu...comercialitatea (?!) sentimetelor, trairilor, fast-foodul in care traim

imi place pt ca azi am fost un cosmin si o marie in acelasi timp.

pozele imi apartin (nu sunt printe fotografiile bune neaparat, sunt printre cele intime si asta era important aici). stiu ca sunt multe...bicicletele sunt multe pt ca vb. de obsesii..asta era ideea lor. cred ca am mai spus...ar trebui sa fie intr-atat de multe incat sa enerveze... sper ca mi-a iesit :)

este o vizuala...imaginea este la fel de importanta ca si cuvantul.

spatiile le umpli tu, pt dubii, ceea ce fotografiez, gasesti aici:

http://www.badorgood.com/authors_photo.php?id=17115
sau

http://photo.net/photodb/member-photos?user_id=2231937

e duminica, sunt racita si buimaca. sper sa fiu coerenta cat de cat :)

nici nu mai stiu cu ce sa incep...va multumesc ca ati trecut pe aici si ati lasat atatea semne, ca pozele astea mai mult personale, decat de vreo valoare artistica oarecare, au ajuns la voi pt. ca asta a fost sensul lor...sa se adune asa ca un poem, ca un gand personal, ca un raspuns la o intrebare mai mult nepusa decat pusa...sa va puteti regasi pe ici pe colo...

cornel, ce sa mai facem?1 :)...umblam si noi, livioata e la fel de frumoasa ca intotdeauna si eu la fel :P suntem cam lenese la scris...de fapt eu sunt lenesa, incerc sa tin aparatul la ochi atunci cand nu imi adun cuvintele.

victor, multumesc frumos...cred ca nu prea mai stiu ce sa spun dupa ce imi spui tu :)

ela, ela...:) eu fotografiez de dor...tu stii asta :) sper sa se vada...sunt sigura ca tu ai vazut mai multe decat spun eu sau as putea spune eu...pentru rezonante si felul de a privi, multam. o sa ma gandesc mai mult la ceea ce ai spus...

robert, multumesc...asa e, tac cand privesc...si iti multumesc ca m-ai privit cu aceeasi tacere

silistene, multumesc pentru cantec (ultima oara eram femeie, nu stiu sa se fi schimbat ceva :))

adrian, multam pt \'aparent cuvintele\' si \'muzica\'...e o chestie sa o auzi doar privind...si sa te pierzi prin sala asta deschisa. onorata.

simina, eu sunt un ghid care se rataceste usor :) nu e bine sa te bizui pe mine, mai repede pe tine si ceea ce ai vazut tu. multam pentru asta

traian :) multe si obsedante...recunosc...asta-i sensul :) nu-i spam ;)

anghele, poate ai dreptate...ne desparteau gardurile abia vizibile, asa m-am gandit...dar raspunsul nu este la mine, este la tine. multumesc pentru semne, stea...da, imi place ideea asta cu baletul libelulelor si oglinda. transmit salutari si liviei. :) sunt doar instantanee...asa cum este ea, expresiva si naturala (cand se uita in sus vorbea, de fapt, cu cosmin (dragomir) care statea cocotat pe o craca :))

multumesc inca o data tuturor,

pentru semne, stele si nu in ultimul rand editorului pt recomandare
elis

dana, multumesc mult ca ai descoperit fotografia ca fereastra si cuvantul din spatele ei, semnele pe care lumina sau \'cerneala\' le lasa pe hartie si lumea pe care ai vrut sa privesti. imi place ca alaturarea asta a uimit, imi plac cei ce au capacitatea sa se uimeasca. multumesc si pt asta si pt stea


alien, si mie mi-a placut.

ligia, imi place mult cum ai vazut cuvantul ca inceput si sfarsit al poemei. multumesc mult si semnul lasat in urma

o seara placuta, va doresc :)

ai ceva ceva aici, desi pe alocuri am senzatia ca citesc o revista de femei - adica ce sa faca ei sa le placa lor si viceversa :)

partea asta in niciun caz
\"pe care presărasem pentru tine
petale de trandafir
(știind că îți place piesa
I wanna lay you on a bed of roses)\"


as elimina din explicatii- detalii prea multe.

imi place insa

visez uneori
că-mi înfigi în inimă
tocuri stiletos
că mă sugrumi cu ciorapii tăi de mătase

li, medee

trebuie sa recunosc ca si mie imi place varianta a doua mai mult. pt fair-play o sa o las pe prima unde ii locul.

ioana, ma bucur ca reusesti sa gasesti o portita in acel intreg. nu stiu daca am o forma esentiala de exprimare insa.. din pacate sau din fericire, in cazul meu, fotografia si litera se sprijina una pe cealalta :)

multam mult de atentia voastra intreptata spre cantecul ista :)

mi-e somn și mă arcuiesc înainte să adorm

iar cum lipsa unor prostioare generează împlinirea altora - am refăcut. :)

am simțit un pic altfel așa ca am mai schimbat pe ici pe colo. o să las varianta originală unde e și mai vedem, mai meditez, mai trag un pui de somn ...

so, cam asta a ieșit

mcm
ai descifrat ceea ce era - cantecul pe 2 voci prin glasul unuia sau nu, personajele ar putea schimba oricand vocile/ ipostazele :)

medee,
ai dreptate cu gerunziul. in varianta initiala mai era unul, dar am reusit sa-l evit. aici nu am gasit o solutie la acel moment. :) o sa ma gandesc

\"câinele salivează/ne cară între dinți\" sau nu știu..:)

revenirea la prezent este, de fapt, o revenire in realitate. nu am vazut neaparat ca prezent temporal, ci ca vis-nevis/neimplinit-implinit/ dorinta-realitate. aveam nevoie de un punct pe care sa ma sprijin, o realitate in care pot sa functiona supravietuindu-i cumva. asa ma vazut prezentul din final.

aș putea, sigur renunța și la acțiuni, lăsându-mă visului, iar ultimul vers ar fi doar

\"îmi las capul în brațele timpului/ el îmi mângâie încetișor tâmplele- și nu spune nimic\"

o să mai recitesc mâine.


multumesc mult.
o seară frumoasă!

aceasta este de fapt o poema de dragoste, iar proza sf, nu tine decat de latura ludica a lui dorin cozan

mi-am amintit de \'iluzionistul\' (filmul)

ai aici o atmosfera de poveste

cu erotism cuminte privit printre coloane de nisip

si cu talc

1. La multi ani, sa cresti mare norocos si cum mai vrei tu / sa ti se implineasca tot ceea ce iti doresti

2. imi place titlul, este original si jucaus, poema are un aer destul de trist insa. final bun

ma bucur sa ma vad pe aici, nu de alta dar zic da la intrebarea pusa.
sunt,

dar si mai mult

ma bucur

ca li

ma vede asa :)

si chiar daca am deschis cu intarziere propunerea, ea cred ca ea macar ne-a adus aminte de noi insine. si asta este important.

:)

am cam ramas fara cuvinte. un poem in care te recunosc doar in parte. un poem extrem de puternic, o imagine cutremuratoare, intre ele tu, liantul cald care ia asupra lui durerea. e multa zbaterea aici, dar si mult somn, o liniste chinuita si chinuitoare, la randul ei. chiar nu mai stiu ce sa spun, inca recitesc.

punctul ala G suna odios, asa...a matematica/ apoi botzarea soarelui ca sorin este previzibila/ nu imi plac supermenii eu vreau eroul meu care sa stea frumusel cu mine pe marginea trotuarului si sa mancam seminte sau sa bem un suc si , da, sa imi poata calatori cu soarele pe umeri, dar ca el, nu ca diversi supermeni /

in rest, imi place mult titlul se joaca cu noi si sigur mizeria aceea e crunta, freci la ea de curg apele pe tine, ceea ce nu e rau neapart pt siluetele noastre,

apoi imi place tonul jucaus, finaul este de asemnea original, dar prea ma plimbi mult sa ma duci acolo.

imi place si inceputul usor copilaresc, imi plac bomboanele si jocul la cu aruncatul monedei.

o poema cu sunete, multe sunete si auz. o poema chemare. poete e mai bine doar sa trec si eu in sopata pe aici.

frumoasa poema silistene. foarte frumoasa....la multi ani alina!

cel mai mult si mai mult pe aici imi place sa citesc epigramistii raspunzandu-si. imi fac ziua luminoasa :) multam

uite, îmi place titlul poemei si finalul ei

in rest te cam pierzi printre cuvinte, nu înțeleg cum pulsează o peșteră. era firesc, îmi pare mie + \"dacă în piept în loc de inimă/are o peșteră sau ii danseaza desene rupestre bla bla...nu stiu.

nu inteleg nici femeia templu, otravita cu propriul venin, decat daca tempul este o specie de sarpe si taman aflu. este destul de uzata caracterizarea femeii in asa fel sau in altul (femeiea uliu, femeia cioara, femeia copil, femeia curva, femeia templu, femeia strada laturalnica, femeia matza mirositoare etc). incerca sa simplifici un pic, zic eu.

poema, proza sau cum vrei tu să-i zici, este un fel de jurnal de oraș, al unor orașe pe acre le locuim sau care ne locuiesc.

ai niște părți faine, concentrezi mai bine și ești ironic pe alocuri. imaginea e din când în când de film. eu citesc de la \"cafea\" în jos. de caolo îmi pare ideea mai curgătoare.

îmi place partea asta:
Sîngele e un fel de metrou care circulă pe sub coaste. Ca-n orice capitală care se respectă există o stație obor închisă circulației. Problema e că n-avem absolut niciun control nu noi decidem ce e închis circulației. Ne putem plimba toată ziua prin alții important e să știm ce magistrală schimbăm dacă nu știm întrebăm gardianul.


și finalul.

imi place mult finalul..este o delicatete acolo, o tandrete aparte - in animalul acela bland al celor pe care ii iubim, datul acela jos e dureros.

daca nu e cu suparare :) \'tu nu ai trecut prin asta\' este reluata tocmai de ideea 2 - \'nu știi cum e să te-ntorci în același punct în care s-au risipit toate\'. as pastra doar ideea 2 pana la capat...suna un pic redundant, daca nu cumva tocmai asta a dorit autorul.

multumesc. ai vazut bine, inclusiv typo:)

desi imi place finalul, cel mai mult si cel mai mult, imi place partea aceasta

\"te așezi pe vârful lumii
cu mâna pe inimă ca pe o plită încinsă
cu sângele fluturându-ți în tâmplă
ca un steag

momentul acesta a sosit ultimul
dintr-un maraton
și ce dacă
e totuși
momentul care ți-a pus capac respirației\"


am scos - de ac - de langa lume... adica varful e varf, ma gandesc...