Nu te îndrăgosti de o femeie singură

Tovarășă! Nu torelăm o asemenea atitudine pesimistă la tineretul comunist! E o provocare!...Altfel frumos poem.Țeși frumos din tristețile tale!

Nicolae și Victor

uite, îmi place titlul poemei si finalul ei

in rest te cam pierzi printre cuvinte, nu înțeleg cum pulsează o peșteră. era firesc, îmi pare mie + \"dacă în piept în loc de inimă/are o peșteră sau ii danseaza desene rupestre bla bla...nu stiu.

nu inteleg nici femeia templu, otravita cu propriul venin, decat daca tempul este o specie de sarpe si taman aflu. este destul de uzata caracterizarea femeii in asa fel sau in altul (femeiea uliu, femeia cioara, femeia copil, femeia curva, femeia templu, femeia strada laturalnica, femeia matza mirositoare etc). incerca sa simplifici un pic, zic eu.

Am recitit poemul, oarecum confuz și intrigat de comentariul Elisei Ioan, și mi-a plăcut. Imaginea femeii care se otrăvește cu veninul foilor albe, cu veninul celor nerostite, nescrise, sugerează cu forță femeia singură, cu \"ochii fosforescenți/ pregătită pentru orice fel de obscuritate\". Poate în loc de foi albe aș folosi coli, dar nu sunt foarte sigur că ar fi bine. Strofa a treia este deosebită, de la ea începe și se sfârșește poemul. Cu amiciție,

victor,
nu am inteles propaganda, dar trecand peste vicisitudinile politice bine ca ti-a placut in final.
elis,
intre explicit/neexplicit, ai zis ca nu ai intels nici una nici alta. eu nu vad niciun impediment, e f clar.
ioan,
m-am gandit la coli, dar nu ar fi mers se otraveste cu_coli:), poate trebuia sa dau mai multa atentie. nu te indragosti de o femeie singura ea are ochii fosforescenți/ pregătită pentru orice fel de obscuritate, asta culmea chiar imi place si mie.
va multumesc si va mai astept
mcm

vezi tu, Carmen, e greu să pui cap la cap cele două lumi. încerc să leg lumea din primele trei strofe:
\"ea are ochii fosforescenți
pregătiți pentru orice fel de obscuritate

dacă în piept în loc de inimă
îți bate o peșteră
sau poate o grotă primitivă
pulsează desene rupestre

înseamnă că libelula încă respiră
prinsă-n cuvintele tale
ca într-un chihlimbar foarte rar\", cu lumea din ultimele două strofe:
\"femeia templu nu este imună
la propriul venin
când din greșeală se otrăvește
cu foi albe

este mai mult arahnidă ce țese
din propriul corp scrisori
prin care tot mai greu o vezi\"

tehnic, poemul, e impecabil realizat, însă îmi lasă senzația unor experimente repetate de modificare a ADN-ului... într-un fel e un exercițiu de \"modificare a modificării\", de dragul \"modificării modificării\".

trecând dincolo de senzații, eu sunt condamnat \"să văd\", sau nu?
cum ar veni, aceasta este întrebarea!
vezi că, indiferent dacă dreapta nu știe ce face stânga, ele fac corp comun.

hai sa zic lumile, asa cum le-ai numit tu, interfereaza, eu am vrut sa fie mai mult un fagure al aceluiasi cuib. fiecare camera sa faca parte din dintr-un tot. da, pana la urma stanga/drepata fac corp comun....tehnic impecabil...ma faci sa rosesc.multumesc, te mai astept:)
mcm

Oare nu asa suntem toate in esenta?... \"este mai mult arahnidă ce țese
din propriul corp scrisori
prin care tot mai greu o vezi
\" ... nevoia si spaima de singuratate, de a te ascunde in spatele cuvintelor, de a deveni imuna in fata celorlalte cuvinte-necuvinte si totusi supusa greselii de a te indragosti si de a-i indragosti pe ei cei multi si primitivi.

Placut textul tau.


Drag,
aNdrada