elis ioan

teribilă poema asta pe ascunse.
mi-au plăcut

camera mică

sticla de lapte

pipa

și

de-ar fi fost sticla aia mai subțire s-ar fi văzut Dumnezeu cum înoată fără să tulbure apa
elis

mi-am sucit gâtul. parol. dar a meritat. încrâncenat blestem.

blestemat să fie

cel care mută inima din loc și o spală cu limba sa de orb
cel care pogoară trupul pe trup și nu intră în el

elis

iti multumesc. da, intunericul ma inghite mai mult decat mi-as dori. dar asta este. pentru unii cateodata se numara invers :)

am trecut doar să-ți spun cât de simplă e scriitura ta. și ce frumos concentrezi.
mi-a plăcut strofa a doua. faină
elis

imi place subtitlul. ideea e frumoasă. poate ar trebui simplificat un pic. îmi place \"vis de rezerva\", deși visurile ar trebui să fie întregi, împlinite, fără rezerve.

sper că nu te supăr prea tare, eu am luat ce îmi place, cam așa.

pe întuneric
cineva cântă o melodie
în sufletul meu

mi s-a părut că azi mi-a vorbit
aș fi vrut să-i spun
vibrăm la fel

ar trebui făcută lumină
n-o fac
mi-e teamă să aflu
că melodia
e cântată
de o pianină mecanică

tac
cu toții avem nevoie
de un vis de rezervă

\"Love of my life...\"

las semn aici doar pentru ca stiu despre ce vorbesti. cand de crunt trece fiinta in nefiinta, inainte de apuca cu adevar sa fie.
cateodata e doar un inger.

îi comentasem Eliei David povestea ta în versuri

ca apoi să aflu că un copil îmi spune, de fapt, poveștile de noapte bună

și așa cu poveștile tale, mă întorc

sper

că lumea e o pâine rotundă și magică cum o vezi tu.

să scrii! o faci frumos. curat. sensibil. pentru că tu vezi lumea așa cum e.
drag
elis

nu voi repeta trecutul mâinilor prin dzeu

sau mama cuibărită visându-te pe secvențe

spun doar că simplu versul tău atinge

\"vei afla cum plecarea nu e decât o maree de blesteme, iar eu, supusă și adunată în tine, voi incanta blestemul iubirii: eu mă tu în absență.\"

doar o conjugare imposibila

si da, bobadile, ela cu darius al ei, cu tristetile, cu mortile, cu rasucirile, cu absentele, merita toate stelele.
pentru sinceritatea si durerea mesajului si pentru delicatetea cu care il transmite.

îți mulțumesc. pentru alegerea fragmentelor. și pentru privire.
elis

foarte frumoasă vizuală. rotundă, magică, tristă. în special prima parte.
elis

pentru că azi, în minutul meu de respiro, nu pot spune mai mult, decât că li scrie serios, crunt, crud orice text oricât de facil ar părea. poate mai ales acolo se tu-li-ti-li-pitește cel mai bine. pe acolo. sau cel puțin asta ajunge la mine. forță. nu am văzut niciodată altceva în orice transmite... de la suspin la urlet, de la urlet la tăcere, de la zâmbet la tăvălelea...cineva strânge sticla zdrobită în palmă peste noi.
și aici voi spune la fel.
\"să iubești de la zero/fără amintiri/să intri în om
ca într-o apă botezătoare(...)măcar o dată/să pătrunzi antiseptic/în rana lui/și dacă nu poți s-o vindeci
atunci să lingi la ea viu/s-o veghezi cuminte până prinde coajă.\" (pt a nu da copy paste la toată poema)

și eu nu pot spune decât așa sunt un puroi, vindec dar am gust înecăcois.

elis

li,vai ce ciudă îmi e pe bunăciunea ta de zi și pe ditamaiul ăla.
zic așa: nu da perechea de ochi triști la schimb, pt că nu o să mai fi decât \"veselă și necesară ca o ceapă\" și îi vei împlini \"salata și sosul\". or asta e prea simplu poate orișice purtătoare de părți componente care ridică tricoul în dreptul inimii (că sâni nu zic că-s rușinoasă:)) degerate sau nu, chiar dacă ai diferi cumva pt \"furia cu care sorbi de sub pleoapa de piatră o lacrimă\".
nu despre asta e vorba ?! \"tu exiști doar pentru că în mine
clocotește periodic o poftă/de zgârciurile tale molicioase
și de apa ta\" și pentru că \"într-o ultimă bunăciune de zi
un om lăcrimat lângă mine va înnoda timpul și fără să mă înțeleagă îmi va lipi de frunte inima sa\". să nu înțeleagă, când înțelege se duce naibii și deșertul și setea și promisiunea și nu mai lipește nicicând inima de nimic.

și zi-mi tu că nu-i tristețe și în poema asta pe sub tot zâmbetul și felul tău furioso-incitanto-căutăcios de a transmite starea cu supersonicul. :)
elis



că doar
doar așa

fragmentele 2, 3 și finalul (aș renunța la fragede crengi, pt ca umbra să fie cea care troznește)au forță, 4 o duioșie anume, o tristețe - dă-mi clipa de acum eternă/
doar cât iubim atât noroc. Pe ici pe colo mi se pare un pic forțat, întins versul: eterna utopie, sinele abrupt, cenușii impersonale, realul care niciodată nu ni se dezvăluie (prea complicat chiar și de dragul rimei și pierzi puțin ritmul). nu mă refer la expresii în sine ci în context e un pic cam mult. sau cel puțin așa a ajuns la mine.
dar e poemă bună, care mi-a plăcut (în special fragmentele cu forță), în genere are fluiditate și transmite ceea ce își propune.
elis

fragmentele 2, 3 și finalul (aș renunța la fragede crengi, pt ca umbra să fie cea care troznește)au forță, 4 o duioșie anume, o tristețe - dă-mi clipa de acum eternă/
doar cât iubim atât noroc. Pe ici pe colo mi se pare un pic forțat, întins versul: eterna utopie, sinele abrupt, cenușii impersonale, realul care niciodată nu ni se dezvăluie (prea complicat chiar și de dragul rimei și pierzi puțin ritmul). nu mă refer la expresii în sine ci în context e un pic cam mult. sau cel puțin așa a ajuns la mine.
dar e poemă bună, care mi-a plăcut (în special fragmentele cu forță), în genere are fluiditate și transmite ceea ce își propune.
elis

am fost de aproape de moarte zilele ăstea, la modul cel mai puțin poetic/metaforic vorbind, încă trebuia să îi las o mică poartă să respire aici. poetic locuiește în mine sau eu în ea...nici nu mai are importanță. probabil ai dreptate, depășește tristețea. îți mulțumesc pentru că ai sensibilitatea la care poate ajunge \"ascuțimea unei senzații\", pentru complimentul de mai sus și pentru că în ultima vreme ești parte din aici.

treci. eu îți mulțumesc pentru răbdare. și pentru comprimarea a ceea ce am scris. ai luat esențialul :) ce să fac?! nu știu când trebuie să mă opresc. așa cum ți-am mai spus-de unde stai tu se vede mai bine, decât de unde stau eu. nu mi-am propus nimic când le-am postat. așa o venit. toate trei. în ordinea asta. de la șoaptă la urlet. îmi doresc să fie un sfârșit. habar n-am dacă va fi. poate o altfel de poveste. poate alt soi de vizuale. poate o perioadă doar poeme. îți mulțumesc și îți doresc și ție o seară bună

mie mi-a plăcut că mă trăgeai dupătine și neîmpleticit iubeam din mers cașicum...de ce mi se par azi toate poemele triste?!

mie îmi place cum scrie alice drog-oreanu. te urmăresc de ceva vreme, dar nu am apucat să las semn. o fac acum pentru
\"cu un dos de palmă mătur tot jegul\", deși prima strofă merge și fără ultimul vers. aș mai cârâi un pic pe la versul cu tencuiala. finalul îmi place, deși îmi sună a bond. james bond. cam așa făcea și el cu trântitul ușilor, așa că te miști în context.
elis

marie b. e vinovată de rotiri, eu că m-am închis moară de vânt...dar nu împietresc, tu că știi să descurci toate astea :)
îți mulțumesc
elis