Poezie
still
dancing in the rain
1 min lectură·
Mediu
un refugiu tramvaiele luminează puțin tu știi foarte bine care e drumul când totul se prăbușește
câteodată cred că orașul meu e de lavă bucăți de asfalt aruncate aiurea eu trebuie să fac salturi alte inimi pulsează mă hrănesc frânturi dintr-o viață care nu mai e a mea
sub pleoapele mele un lagăr înghesuiți unul în altul respirația noastră alungă gardianul încă port urma lui pe coapsă
lumea aceea ne-a ascuns în alte trupuri degeaba tai șinele lucesc metalic în ochii mei
084.509
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elis ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 4
- Actualizat
Cum sa citezi
elis ioan. “still.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/224638/stillComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Personal, mi-a placut textul, cu toate imperfectiunile lui, in special versul al treilea.
0
dana, stiu ca a doua jumatate a primului vers este uzata sau poate...ultimul cuvant ar trebui interzis ar trebui spus altfel. ar trebui, dar nu o sa o fac astazi desi stiu ca ai dreptate. iti multumesc pentru ochi si ca ai lasat poema sa ajunga la tine
emil,
ai ales un vers important. iti multumesc.
emil,
ai ales un vers important. iti multumesc.
0
interesantă imagine alb-negru, într-un interior unde \"tramvaiul numit dorință\" devine doar mijloc de transmitere a ființelor-amintire din tine.
ce nu se potrivește în context: inimi crescute în copaci.
foarte bun al treilea vers. și mai ales felul cum ai traversat spațiile și cum ai ales obiectele poetice în așa fel încât nu sufocă, evită aglomerarea
mai cred că cele patru cuvinte din final melodramatizează (\"orice zvâcnire te imploră\"). aș alege altceva decât imploratul, mai ales în atmosfera cumva obscură (ca în camera neagră) a poeziei tale.
Ela
ce nu se potrivește în context: inimi crescute în copaci.
foarte bun al treilea vers. și mai ales felul cum ai traversat spațiile și cum ai ales obiectele poetice în așa fel încât nu sufocă, evită aglomerarea
mai cred că cele patru cuvinte din final melodramatizează (\"orice zvâcnire te imploră\"). aș alege altceva decât imploratul, mai ales în atmosfera cumva obscură (ca în camera neagră) a poeziei tale.
Ela
0
îți mulțumesc. am schimbat \"inimile\". am o imagine in cap cu un oras in care in loc de fructe sunt inimi care pulseaza :)...am ales altceva decat imploratul. retrairea continua a unei secunde. ca intr-o imagine, asa cum ai vazut-o tu aici. nu stiu daca este mai bine sau mai rău. iti multumesc pentru privirea atenta pentru trecere si, mai ales, pentru faptul ca vezi \"camera neagra\".
0
de la \"sub pleoapele mele\" pana la sfarsit, oricat de sensibilos este eu zic ca e for real o poezie, si inca una foarte reusita.
0

un vers cu o aură citadină interiorizând cu grație, ai aici sclipiri care se așează armonios într-o construcție puternică,
da, notația e una ce surprinde printr-un aer proaspăt deloc încărcat,
salut