prin gaura cheii

interesantă concepere a unei viziuni triste... apropierea morții poate fi și o răzbunare pe o anumită doză de plictiseală. Pentru tine este cam devreme. Despre mine ce să mai spun...
Mi-a plăcut ce am văzut și ce am citit.

E interesant cum ai lăsat impresia morții rostind în șoaptă prezent. E ca și cum s-ar hrăni cu varul și cu tencuiala pereților, cu zidurile, cu roata bicicletei. De parcă moartea ar putea căpăta formă, ziduri, carne. Asta e frumusețea tăcerii obișnuită să vorbească prin alte semne decât prin cuvinte.

Poza asta e superba.
Tu ai facut-o?
Bicicleta aia schioapa, legata de teava cu cablul pentru curentul electric (?!), in care au crescut balarii, e un poem in sine.
:)

gelu, cred ca intotdeauna este ba prea devreme, ba prea tarziu. multumescu-ti

monica,
iti multumesc pentru cuvantul ce lasa tacerea

anghel
da, dar este doar o joaca. acelasi poem din ea l-am vazut si eu. doar ca nu m-am priceput sa spun.
www.photo.net/photos/elis ioan
:)

elis