EDElia David
Verificat@elia-david
Constanta
„Oriunde-ntorc privirea, ești Tu, Cel ce privește…”
Născută în 1970, la Buzău. Locuiește în Constanța și este de profesie medic psihiatru. Este căsătorită și are două fetițe. Și-a început activitatea literară pe vremea studenției ca redactor al revistei Facultății de Medicină. Scrie în principal povești și poezii pentru copii, poeme într-un vers, ocazional, epigrame. A colaborat la…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
o poveste in care nu exista \"niciodata\", in care totul este posibil, pentru ca exista un \"precedent\", dincolo de imaginatie...
Pe textul:
„poveste albă" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextMi s-a parut, citind textul tau, ca asist la ridicarea fortata a unui templu dupa un model imaginar, cu repercusiuni evidente in timpul \"trait\". Mi-a placut si chiar m-a surprins nota de realism. E bine cand respiri Poezie sa iti poti pastra aceasta doza de obiectivitate.
Pe textul:
„falsificatori de artă" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextPoezia ta - care mi-a placut - ma face sa ma intreb cum ai scrie tu o poveste... Ca tot incerci mai multe stiluri.:)
Pe textul:
„ziua și noaptea" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
Contextte prind aceste schimbari de stil
personal, gasesc chiar interesant felul in care jonglezi cu idei si cu sentimente profunde
totusi, felul in care te exprimi aici nu te individualizeaza - dar poate ca nici nu doresti...
mult succes in tot ce are legatura cu Poezia
Pe textul:
„sus/jos" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextSimplitate si profunzime, care nu par a fi luate din lecturi, ci din propriile trairi. Am rezonat...
(O mica greseala la inceputul primului vers)
(O mica greseala la inceputul primului vers)
Pe textul:
„zadarnic" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextEu nu-ti reprosez nimic. Mi-au placut foarte mult ultimele tale doua sonete - exact asa cum sunt si cum le-ai simtit.
Daca posteritatea o sa te includa la \"clasici\", nu e nicio problema.
Daca posteritatea o sa te includa la \"clasici\", nu e nicio problema.
Pe textul:
„cei vrednici" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextFrumoasa poezie. Am simtit nevoia sa revin, pentru a o reciti. Cu sufletul.
Pe textul:
„Cinci*" de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextMinunata poezie. Care ma edifica intr-o anumita privinta, nu fara legatura cu autoarea povestilor mele pentru copii.
Lucruri stranii in aceasta Tara a minunilor...
Sa mai scrii asa. :)
Lucruri stranii in aceasta Tara a minunilor...
Sa mai scrii asa. :)
Pe textul:
„gnomul" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextMie imi place asa.
E o scriere sincera si miscatoare.
Ca si cele pe care le-ai postat si le-ai sters.
Mai trec prin atelierul tau.
E o scriere sincera si miscatoare.
Ca si cele pe care le-ai postat si le-ai sters.
Mai trec prin atelierul tau.
Pe textul:
„love frames" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
Context\"eram rotund
ca un zar aruncat prin Infinit\"
Desavarsita imagine poetica.
Pe care o vad atat de limpede in fata ochilor...
\"se întâmplase să cred\" - izvorul pur al atator si atator minuni...
Pe textul:
„fumătorul de pipă (3)" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextEu nu vad vreun motiv pentru care poezia ta ar trebui sa stea in atelier.
Mie mi-a facut o deosebita placere intalnirea cu primavara si menirea ei, in aceasta forma lirica bine aleasa, desi aparent desueta.
Mie mi-a facut o deosebita placere intalnirea cu primavara si menirea ei, in aceasta forma lirica bine aleasa, desi aparent desueta.
Pe textul:
„primăvară" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextInterpretarile unui text nu pot fi decat subiective.
Personal, m-a intrigat imaginea \"dragostei crescand ca o spaima in mijlocul noptii\". Nu am putut asocia \"dragostea\" cu \"spaima\". Mi-am zis ca de vina este doar perspectiva prin care privesc lucrurile, aceea a mantuirii - la care, in viziunea mea, subscriu toate sentimentele nobile; inclusiv Poezia, invelind motivul apropierii a doua fiinte (chiar, sau mai ales a doi porumbei) intr-o aura meritata.
Apoi m-am gandit ca o \"spaima\" ar putea fi o dragoste innegurata, adica fara ecou in celalalt - sau, dimpotriva, cu un ecou atat de amplu, incat se aseamana cu iminenta unei victorii a \"zilei\" asupra \"noptii\" - in sens metaforic, intrucat nici ziua si nici noaptea nu se fac vinovate de nimic, decat de propria lor frumusete... (poate era mai corect spus: a \"luminii\" asupra \"intunericului\")
Oricum ar fi, am vazut in aceasta poezie o fereastra deschisa catre, prin si dincolo de fumatorul de pipa...
Personal, m-a intrigat imaginea \"dragostei crescand ca o spaima in mijlocul noptii\". Nu am putut asocia \"dragostea\" cu \"spaima\". Mi-am zis ca de vina este doar perspectiva prin care privesc lucrurile, aceea a mantuirii - la care, in viziunea mea, subscriu toate sentimentele nobile; inclusiv Poezia, invelind motivul apropierii a doua fiinte (chiar, sau mai ales a doi porumbei) intr-o aura meritata.
Apoi m-am gandit ca o \"spaima\" ar putea fi o dragoste innegurata, adica fara ecou in celalalt - sau, dimpotriva, cu un ecou atat de amplu, incat se aseamana cu iminenta unei victorii a \"zilei\" asupra \"noptii\" - in sens metaforic, intrucat nici ziua si nici noaptea nu se fac vinovate de nimic, decat de propria lor frumusete... (poate era mai corect spus: a \"luminii\" asupra \"intunericului\")
Oricum ar fi, am vazut in aceasta poezie o fereastra deschisa catre, prin si dincolo de fumatorul de pipa...
Pe textul:
„fumătorul de pipă (2)" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextCitesc cu interes textele dvs..
(Desi nu prea comentez)
Aici m-a impresionat mult (si m-a provocat) formularea poetica:
\"oare când am strigat eli eli lama sabactani am pierdut sau am regăsit treimea\".
E un lucru la care mai meditez, inca nu am certitudinea existentei unui singur raspuns.
Pe textul:
„dinspre margine spre adânc și durere. noua acceptare a perspectivei" de Plopeanu Petrache
0 suflu
Context\"de-aici totul se desparte
izvorul îți așteaptă însetatul\"
Ma surprind dureros anumite \"verdicte\" poetice.
\"Izvorul \" abandonat la un semn al mintii este, dupa mine, un nonsens.
Si apoi, presupunand ca ne gandim la acelasi \"izvor\", un nonsens mi se pare si ideea ca acesta ar putea apartine altcuiva decat sinelui insetat de propria sa desavarsire. La fel cum Raiul insusi nu este in alta parte, ci in noi insine.
Dar aici va dau dreptate: doar o anumita forma de iubire impartasita poate oferi, nu revelatia, ci trairea ei.
izvorul îți așteaptă însetatul\"
Ma surprind dureros anumite \"verdicte\" poetice.
\"Izvorul \" abandonat la un semn al mintii este, dupa mine, un nonsens.
Si apoi, presupunand ca ne gandim la acelasi \"izvor\", un nonsens mi se pare si ideea ca acesta ar putea apartine altcuiva decat sinelui insetat de propria sa desavarsire. La fel cum Raiul insusi nu este in alta parte, ci in noi insine.
Dar aici va dau dreptate: doar o anumita forma de iubire impartasita poate oferi, nu revelatia, ci trairea ei.
Pe textul:
„n-am cum să uit" de George Pașa
0 suflu
ContextFrumoase, romantice si patimase sonete. (Le-am citit pe toate)
O forma potrivita pentru a inveli, in puritatea lui arzatoare, un sentiment atat de generos, incat ar putea fi considerat desuet.
Cred ca aici nu suna prea bine \"cam plina de emfaze\", dar poate fi doar o parere subiectiva, ce tine doar de latura estetica a textului.
O forma potrivita pentru a inveli, in puritatea lui arzatoare, un sentiment atat de generos, incat ar putea fi considerat desuet.
Cred ca aici nu suna prea bine \"cam plina de emfaze\", dar poate fi doar o parere subiectiva, ce tine doar de latura estetica a textului.
Pe textul:
„Neliniștea din cosmos..." de Cristian Petru Balan
0 suflu
ContextO poezie minunata ca viata.
Si cu un subtitlu pe masura frumoaselor sentimente investite in ea.
Si cu un subtitlu pe masura frumoaselor sentimente investite in ea.
Pe textul:
„fumătorul de pipă (1)" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextMinunata poezie, construita in jurul unui \"inger care loveste\" (teribila imagine), a \"iesirii din vesmintele\" omenesti, a zamislirii unui nou trup dragostei, doar prin rugaciune...
Interpretarile mele se dovedesc tot mai ingenioase, asa incat sper sa nu fie cu suparare cuvantul meu...:)
Interpretarile mele se dovedesc tot mai ingenioase, asa incat sper sa nu fie cu suparare cuvantul meu...:)
Pe textul:
„îngerul lovește" de florin caragiu
0 suflu
ContextRevin. Sper sa nu asociezi cumva interventia mea cu aparitia pestisorului. Ceva imi spune ca ar putea fi posibil. Nici vorba de asa ceva. Eu inca astept sa se intample si cu mine o mica minune. Care stiu ca o sa se intample si ca va trece, ca si in poezia ta, aproape neobservata...
Pe textul:
„un pescar într-o seară" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextN-ai mai scris de mult. Si nici eu nu am lasat un semn in dreptul poeziilor pe care le-ai sters. :)
In povestea credintei, asa se intampla de fiecare data - cand este cu adevarat nevoie de el, doar atunci, pestisorul auriu se lasa prins. Totul e ca cel ce trudeste, in cazul acesta batranul pescar, sa nu-si piarda niciodata nadejdea...
In povestea credintei, asa se intampla de fiecare data - cand este cu adevarat nevoie de el, doar atunci, pestisorul auriu se lasa prins. Totul e ca cel ce trudeste, in cazul acesta batranul pescar, sa nu-si piarda niciodata nadejdea...
Pe textul:
„un pescar într-o seară" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
ContextDespre timpul desavarsit de \"maine\", fata de care timpul trait de azi a devenit deja ieri (de unde si culoarea aleasa pentru a reprezenta ceea \"a fost\", pentru clipa traita cu durerea si cu bucuria de a sti toate acestea) fetitele mele au urmatoare \"viziune\" copilareasca:
Cea mare: eu vreau sa fiu in brate la Dumnezeu si sa fiu inconjurata de caluti si catelusi, iar cea mica, ce o imita in toate, dar are personalitatea ei: eu vreau sa fiu tot in brate la Dumnezeu, dar sa fiu inconjurata de mame si tati, de oameni si de fulgi. Atunci eu, mirata putin, o intreb: ce fel de fulgi? Iar raspunsul este in ton cu renasterea: \"Verzi!\"
Cea mare: eu vreau sa fiu in brate la Dumnezeu si sa fiu inconjurata de caluti si catelusi, iar cea mica, ce o imita in toate, dar are personalitatea ei: eu vreau sa fiu tot in brate la Dumnezeu, dar sa fiu inconjurata de mame si tati, de oameni si de fulgi. Atunci eu, mirata putin, o intreb: ce fel de fulgi? Iar raspunsul este in ton cu renasterea: \"Verzi!\"
Pe textul:
„Ieri" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Context