Poezie
fumătorul de pipă (2)
(dragostea)
1 min lectură·
Mediu
astă seară
dragostea-mi crește
ca o spaimă-n mijlocul nopții
scot pipa
apăs în ea tutunul vechi
zarul uriaș al sorții
se rostogolește-n revanșă
în fereastra gândului
doi porumbei
ciugulesc lacrimi
clipa înțepenește-n miezul nopții
pendulul sare ultima bătaie
Constanța, 16 martie, 2009
055.368
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 42
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “fumătorul de pipă (2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/1827799/fumatorul-de-pipa-2Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
primelor doua strofe le-ai dat o intrerpretare personala. fiind vorba de-o traducere, ideal este ca ea sa respecte originalul... maine vei vedea altfel si ar fi bine sa nu inventam un strigat acolo unde nu-i decat cantec
0
... ca-i un comentariu, cu toate ca nu poti comenta un cantec… \"tu te laisses aller\"... si asa, mai apare cate o nota \"imprumutata\"... vine si se lipeste... nu-i o \"traducere\", iar maine, cine stie? sigur ca imi vor ramane \"în fereastra gândului doi porumbei (care) ciugulesc lacrimi\"... in care se oglindeste zborul \"fara cusur\" al unui cocor...
0
Interpretarile unui text nu pot fi decat subiective.
Personal, m-a intrigat imaginea \"dragostei crescand ca o spaima in mijlocul noptii\". Nu am putut asocia \"dragostea\" cu \"spaima\". Mi-am zis ca de vina este doar perspectiva prin care privesc lucrurile, aceea a mantuirii - la care, in viziunea mea, subscriu toate sentimentele nobile; inclusiv Poezia, invelind motivul apropierii a doua fiinte (chiar, sau mai ales a doi porumbei) intr-o aura meritata.
Apoi m-am gandit ca o \"spaima\" ar putea fi o dragoste innegurata, adica fara ecou in celalalt - sau, dimpotriva, cu un ecou atat de amplu, incat se aseamana cu iminenta unei victorii a \"zilei\" asupra \"noptii\" - in sens metaforic, intrucat nici ziua si nici noaptea nu se fac vinovate de nimic, decat de propria lor frumusete... (poate era mai corect spus: a \"luminii\" asupra \"intunericului\")
Oricum ar fi, am vazut in aceasta poezie o fereastra deschisa catre, prin si dincolo de fumatorul de pipa...
Personal, m-a intrigat imaginea \"dragostei crescand ca o spaima in mijlocul noptii\". Nu am putut asocia \"dragostea\" cu \"spaima\". Mi-am zis ca de vina este doar perspectiva prin care privesc lucrurile, aceea a mantuirii - la care, in viziunea mea, subscriu toate sentimentele nobile; inclusiv Poezia, invelind motivul apropierii a doua fiinte (chiar, sau mai ales a doi porumbei) intr-o aura meritata.
Apoi m-am gandit ca o \"spaima\" ar putea fi o dragoste innegurata, adica fara ecou in celalalt - sau, dimpotriva, cu un ecou atat de amplu, incat se aseamana cu iminenta unei victorii a \"zilei\" asupra \"noptii\" - in sens metaforic, intrucat nici ziua si nici noaptea nu se fac vinovate de nimic, decat de propria lor frumusete... (poate era mai corect spus: a \"luminii\" asupra \"intunericului\")
Oricum ar fi, am vazut in aceasta poezie o fereastra deschisa catre, prin si dincolo de fumatorul de pipa...
0
apare eroarea pe care interpreta o face intre comparatie si identificare. comparatia vine sa foloseasca registrul necontrolat si exploziv al spaimei din intuneric (spaima-n lumina mi-e mai greu sa o accept). ar mai fi diferenta intre interior si exterior gasita in logica lui Hermes.
0

contrar diamantului, poezia straluceste fara sa taie…
16 martie… 16:00,
ce soir
l\'amour grandit en dedans
comme une peur bleue
je tire la pipe de ma poche près du cœur
j\'y tasse l\'ancien tabac
le dé géant du destin
se met à faire des culbutes en revanche
dans la fenêtre de la pensée
deux pigeons
becquettent des larmes
le petit moment reste cloué au milieu de la nuit
le balancier saute le dernier coup