Poezie
primăvară
1 min lectură·
Mediu
e primăvara glas de mamă
ce naște florile în luncă
și-n ploaie, lacrima-i adâncă
trudite rândunele cheamă
înmuguresc în ram speranțe
și-un verde crud zvâcnește-n iarbă -
lângă uluci, în ie albă
un ghiocel îngână stanțe
pe pajiști, vântul iar dezmiardă
țâșnirea mieilor din țarcuri -
zăpezile pe catafalcuri
plângând se scurg de boarea-i caldă
e primăvara cânt ce duce
un dor din piept în piept spre astre
și-n brazdă, din cărări albastre
așează bob de viață dulce
042825
0

Mie mi-a facut o deosebita placere intalnirea cu primavara si menirea ei, in aceasta forma lirica bine aleasa, desi aparent desueta.