Poezie
n-am cum să uit
1 min lectură·
Mediu
până aici totul se așezase
fără teamă de unități pierdute
măsurătorile se fac și azi de la distanță
accidentul din cremenea sensului
parcările imposibile pe același teren viran
spațiul dintre tine și suflet
o dimensiune accesibilă trecerii
maidanul pe care latră în continuare
bucuroși câinii memoriei
de aici nimeni nu e hotărât să plece
și-a luat un aviz pentru spargerea pietrelor
aruncate cu nonșalanță de sus
la ultima bătaie cu flori a speranțelor
nimic nu părea așa de uniform
satul se îmbrăcase pentru a întâmpina
ultima demolare
mutarea în cutii de chibrituri
trebuiau să ia în cele din urmă foc
țineți minte ce greu se-aprindeau
puteai să mai aștepți lumânarea
doar din mâna lui Dumnezeu
ți se dădea stingerea
îți rămâneau numai stelele nopții
făclii ce-ți păstrau creierul neatins
de apa minciunii
aceeași apă ce-și urmează cursul
și astăzi
lasă în continuare sedimente
în canalul colector al prostiei
de-aici totul se desparte
izvorul își așteaptă însetatul
033.241
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “n-am cum să uit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/1827623/n-am-cum-sa-uitComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
izvorul îți așteaptă însetatul\"
Ma surprind dureros anumite \"verdicte\" poetice.
\"Izvorul \" abandonat la un semn al mintii este, dupa mine, un nonsens.
Si apoi, presupunand ca ne gandim la acelasi \"izvor\", un nonsens mi se pare si ideea ca acesta ar putea apartine altcuiva decat sinelui insetat de propria sa desavarsire. La fel cum Raiul insusi nu este in alta parte, ci in noi insine.
Dar aici va dau dreptate: doar o anumita forma de iubire impartasita poate oferi, nu revelatia, ci trairea ei.