Poezie
Neliniștea din cosmos...
(sonet din ciclul \"Eros-Sonetele\")
1 min lectură·
Mediu
Neliniștea din cosmos sticlind adânc în stele,
Prin orgi eoliene coboară pe pământ
Dintr-o cometă-n zare, cu coadă de zorele,
Ca harpele din peșteri ce-ntorc lumina-n cânt.
Așa mi-e gândul sprinten, spre tine alergând,
Când tainice izvoare, șoptindu-se-ntre ele,
Cereau să fim alături ca două turturele
Și amândoi în ele să ne scăldăm curând.
Mă cațăr iar pe piscuri, dar nu mai sunt stingher,
Căci sunt bogat în doruri, în vise și-n extaze,
Ca vulturii carpatici, am prăzi de braconier,
Căci tu ești lângă mine - azi plină de emfaze -
Dar, iat-ajungi pe stâncă privind zâmbind spre cer,
Și-atunci te-mbraci, deodată, la asfințit, în raze.
012.518
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Neliniștea din cosmos....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1827620/nelinistea-din-cosmosComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O forma potrivita pentru a inveli, in puritatea lui arzatoare, un sentiment atat de generos, incat ar putea fi considerat desuet.
Cred ca aici nu suna prea bine \"cam plina de emfaze\", dar poate fi doar o parere subiectiva, ce tine doar de latura estetica a textului.