Anti-odă pentru Inteligența Artificială (IA)
Întâi părea a fi experiment banal, Apoi, brusc, devenise ceva fenomenal: Era o cercetare ce a pornit firească, Dar s-a aflat ceva făcut să ne-amețească! Cu algoritmi complecși se
Putem uita cumva cultura ?
Ce rost mai are-acuma să știm ce este sfera, Cine-o mai fi și Einstein ori ce e atmosfera? Când Eminescu, Creangă sunt pagini cam uitate, Sau când limba latină-i model de vanitate... Se cere-n
Melodia sufletului
În versul blând ce-n taină se strecoară, Se-ascunde-o muzică din cer ce ne-nfioară, Ea nu se-aude, fiindcă-i diafană, Și vindecă neliniștea umană. Cuvântul intră-n noi venind din ceruri,
Răspundem decăderii
În zgomotul ce-nvăluie gândirea, Se stinge-n noi lumina și iubirea. Ne pierdem mintea printre seci distracții Și sufletul în rele satisfacții. Se aranjează premii comandate, Iar geniul și
Poem de iubire în stil clasic
Iubirea e-un viscol în inima frântă, Un viscol fierbinte ce suflete-ncântă, Tristețile stinge, făcând viața vie, Și-n inimi ne-aduce suavă magie. Atunci când iubești, timpul stă, nu
La Poarta nevăzută
Nu-i Raiul zid de aur, ci drum ce se deschide Când inima tresare și sufletul decide. Nu vine cu poruncă, ci cu o blândă știre, Cu o chemare sfântă și plină de iubire. Atotputernic Tată, n-ai
Cu inima plină
Nu mă mai tulbură deloc bârfele grele, Sunt pom ce roada plină-și dăruiește, Și chiar dacă spre mine vin săgeți rebele, Rămân senin, căci cerul mă ferește. Zâmbesc amar când simt asalt de
O scurtă călătorie cosmică
Vreau să vă iau, prieteni, cu mine-ntr-un zbor, În „RACHETA-MINUNE”, ca-ntr-un vis de lumină, Prin galaxii ce dansează-n eter, uimitor, Ca fluturi de plasmă de jar, cu-auroră divină... Vom
În zorii blânzi ai veșniciei
În zorii blânzi ai veșniciei, Cu suflet treaz, îngenunchez Spre Dumnezeu, prin rugăciune, Cu mulțumiri mă ancorez. Spre El pornesc, căci drumul cere Jertfă, iubire, har divin, Voi, frați
Mărire Domnului !
Mărire Domnului, căci pentru noi a înviat, Și noi Îl vom slăvi iubindu-L ne-încetat, Cu multe, nesfârșite, mari preamăriri cerești, Iar Tu, Iisuse scump, am vrea să le primești! Lumina Ta cea
Versuri inspirate de Psalmul 47
Mare ne este Domnul și-n veci Îl lăudăm, Căci stă-n cetatea-I sfântă ce strălucește-n zori, Pe muntele sfințit spre care noi urcăm, Și-acesta e Sionul, spre nord, pitit în nori. Acolo
Odă Statuii Libertății
Sunet de lanțuri rupte-i cuvântul LIBERTATE - Și strigăt către ceruri când smulsă-i de la noi ! Căci nu-i o slovă moartă, ci sfântă zeitate, Iar dacă ne lipsește, constrângeri vin puhoi ! În
Intuiția, un rai de simțuri
Intuiția este punctul fierbinte al gândirii umane un rai de simțuri, o orientare inteligentă fără busolă, care din mai multe posibilități trebuie să o aleagă spontan pe cea mai utilă. Este ca un
Reverberații de primăvară
Primăvara țese flori printre ierburi vibrând de parfum, ascultând șoaptele tainice dintre corole și frunze. Cerul, reflectând cosițele cicoarelor, întinde pânze de învigorări întăritoare,
Farmecul sărutului
Pe fruntea micuțului prunc din brațe materne, Sărutu-i o caldă lumină din suflet venită, Divin legământ izvorât din tandrețe eterne, Primit de fața de înger zâmbind fericită. Aceeași
Sufletul lacrimii
În stropul mic ce curge încet pe vreun obraz, Se-nchide taina unui tărâm de ferm extaz, E-un murmur din adâncuri din zbucium răsărit, Al inimii cu aripi în zboru-i rătăcit.
Arhitectura secretă a singurătății
În vitralii sparte de tăceri înecate, unde absența sculptează umbre, un ceas invizibil își măsoară clipele dizolvate în praful pereților. Pe coridoare strâmte de ecouri uitate, pereții își
Tu, numai tu
Tu, numai tu - umbra unui gând aprins în el însuși, prăbușit în cercuri concentrice recent înviate. Tu - răsăritul culorii sonore fără nume ce dansează tăcută într-o oglindă de ape de izvor
Îngâmfații - turnuri de fum
Din lespedea umbrelor cu sclipiciuri mici pe ele, apar Îngâmfații - impunătoare și derutante turnuri de fum... Eleganța mândriei lor emană spontan parfumuri toxice, dezvelind fantome
Sub cupola absenței tale
Sub cupola absenței tale, în vitraliile strâmbe ale ceasurilor mute, zboară șoaptele păsării negre pictând constelații în pașii umbrelor invizibile. Iubirea, o zeiță oarbă, dansează cântând în
Crucea, scara către cer
În mijlocul credinței stă Crucea așezată De Duhul Sfânt - Lumină divină, neschimbată. Fă tot ca ea să-ți fie ghid sigur spre-nviere: O scară către cer și-o sfântă mângâiere. Cu aur spiritual
Globalizarea- o baladă a lumii contemporane
Pe-un drum zis al mătăsii de câțiva străbătut, Idei și vise-n aer cu timpul s-au născut. Spre țări bogate, vechi, spre lumi necunoscute, Cei însetați de aur pornesc cu gânduri brute.
O scurtă rugăciune de peste zi
Doamne-al meu, în zi senină, Inima de Tine-i plină, Și adânc Îți mulțumesc Pentru sprijinul ceresc. Știu, păcatul m-a umbrit, Știu că des te-am necăjit Cu greșelile de peste zi, Dă-mi
Odă orchestrelor simfonice
Sunt multe temple cu-armonii divine, Cu sunete etern strălucitoare Unde simfonice orchestre cristaline Ne nalță-n sfere largi, dimensionare. Din vechi adâncuri clasice venite Pân’ la abis de
