Poezie

La Poarta nevăzută

2 min lectură·2 august 2025

Mediu

Nu-i Raiul zid de aur, ci drum ce se deschide

Când inima tresare și sufletul decide.

Nu vine cu poruncă, ci cu o blândă știre,

Cu o chemare sfântă și plină de iubire.

Atotputernic Tată, n-ai fost tiran nicicând,

Căci nu ne duci în slavă cu lanțuri pe pământ,

Ci lași ca libertatea să ardă ca o stea -

Cine îți vrea Lumina, să vină-acum s-o ia!

Dragostea Ta nu strigă, nu ne forțează pasul,

Ci stă la colț și-așteaptă ca să-ți înfrângi retrasul.

E foc ce nu consumă, ci curățire-n taină,

E harul ce ne mână, iar Adevăru-i haină !

Nu toți vor cerul sfânt, căci nu știu ce-o să piardă,

Eul lor e-o mândrie ca turnuri fără gardă.

Însă sfințenia cere o jertfă-a ta, de sine,

Un „Da” rostit în lacrimi, din inima-n ruine.

Răspunsul, știm, nu-i simplu, nici dat în grabă seara,

Ci crește-n noi ca roua, când ne-nfruntăm povara.

Căci Raiul nu-i doar locul, ci starea de-a fi viu

La Glasul ce-ți șoptește că nu e prea târziu...

Și-atunci când Porți mărețe ți se deschid în zare,

N-ai pași forțați de ceruri, ci pași spre vindecare.

Pe toți ce-aud Porunca și-ntreagă I-o urmează,

Iisus zâmbind îi iartă și blând i-mbrățișează !

1 iulie 2025

00254

Cristian Petru Balan. “La Poarta nevăzută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14192723/la-poarta-nevazuta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.