Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

La Poarta nevăzută

2 min lectură·
Mediu
Nu-i Raiul zid de aur, ci drum ce se deschide
Când inima tresare și sufletul decide.
Nu vine cu poruncă, ci cu o blândă știre,
Cu o chemare sfântă și plină de iubire.
Atotputernic Tată, n-ai fost tiran nicicând,
Căci nu ne duci în slavă cu lanțuri pe pământ,
Ci lași ca libertatea să ardă ca o stea -
Cine îți vrea Lumina, să vină-acum s-o ia!
Dragostea Ta nu strigă, nu ne forțează pasul,
Ci stă la colț și-așteaptă ca să-ți înfrângi retrasul.
E foc ce nu consumă, ci curățire-n taină,
E harul ce ne mână, iar Adevăru-i haină !
Nu toți vor cerul sfânt, căci nu știu ce-o să piardă,
Eul lor e-o mândrie ca turnuri fără gardă.
Însă sfințenia cere o jertfă-a ta, de sine,
Un „Da” rostit în lacrimi, din inima-n ruine.
Răspunsul, știm, nu-i simplu, nici dat în grabă seara,
Ci crește-n noi ca roua, când ne-nfruntăm povara.
Căci Raiul nu-i doar locul, ci starea de-a fi viu
La Glasul ce-ți șoptește că nu e prea târziu...
Și-atunci când Porți mărețe ți se deschid în zare,
N-ai pași forțați de ceruri, ci pași spre vindecare.
Pe toți ce-aud Porunca și-ntreagă I-o urmează,
Iisus zâmbind îi iartă și blând i-mbrățișează !
1 iulie 2025
009
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
208
Citire
2 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Petru Balan. “La Poarta nevăzută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14192723/la-poarta-nevazuta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.