Poezie
Sufletul lacrimii
1 min lectură·
Mediu
În stropul mic ce curge încet pe vreun obraz,
Se-nchide taina unui tărâm de ferm extaz,
E-un murmur din adâncuri din zbucium răsărit,
Al inimii cu aripi în zboru-i rătăcit.
De-afară, așa o vezi - o dâră de lumină,
Dar ea e-un strop din marea cu unde ce suspină,
Prin valuri zbucimate din străfunzimi bizare
Care la suprafață devin dureri amare.
Al lacrimilor suflet prea rar e-o bucurie,
Mai des el e-n durere și-n trista duioșie.
Adeseori, prin lacrimi, vorbește clar iubirea,
Sfințenia, speranța, succesul, fericirea...
Ele-s tăceri lichide, mistere din neant,
Oglinzi ale trăirii când sufletu-i vibrant.
Sunt roua existenței din izvorâri depline,
Căci lacrima ascunde mici galaxii divine!
Glen Ellyn, USA - 28 mrtie 2025
01801
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Sufletul lacrimii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14188539/sufletul-lacrimiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Versurile care încheie poemul au un glas aforistic, pregătind reflecția finală: "lacrima ascunde mici galaxii divine".