un pescar într-o seară

N-ai mai scris de mult. Si nici eu nu am lasat un semn in dreptul poeziilor pe care le-ai sters. :)
In povestea credintei, asa se intampla de fiecare data - cand este cu adevarat nevoie de el, doar atunci, pestisorul auriu se lasa prins. Totul e ca cel ce trudeste, in cazul acesta batranul pescar, sa nu-si piarda niciodata nadejdea...

Revin. Sper sa nu asociezi cumva interventia mea cu aparitia pestisorului. Ceva imi spune ca ar putea fi posibil. Nici vorba de asa ceva. Eu inca astept sa se intample si cu mine o mica minune. Care stiu ca o sa se intample si ca va trece, ca si in poezia ta, aproape neobservata...

mulțumesc de trecere.bătrânul pescar vă e recunoscător :).
( în interpretarea proprie) : indiferent cât de ordinară pare viața uneori, întotdeauna există \"mici minuni\" în umblarea cotidiană, care odată descoperite, dau farmec și înviorare. chestia este că sunt mai greu de descoperit .poate când bătrânul își va curăța plasa de alge, va afla peștișorul auriu. numai să nu fie prea târziu.

narcis, prietene!
las în fugă un semn de bine.
și mă bucur de întâlnirea noastră virtuală...

\"din toată truda
se alesese doar cu alge
și o groaznică durere de cap

cu pași de piciorong înfipți în nisip
trasa distanța spre coliba dărăpănată
dindărătul stâncii\"

să ne citim sănătoși!

cu prietenie,
teo dume

teodor prietene,
bucuros de revederea..virtuală :). și de semn.
a venit primăvara și peștișorul auriu poate fi un mărțișor prins la piept, care să ne reamintească faptul că viața e prea scurtă ...ca să fim triști :)