Elena Malec

Spre îndărăt caută filologii, Anapoda merg, ca ologii. Pe Hermes, mă las de hermeneutică. Trec la tai chi. Jur pe maiul din maieutică. ©Elena Malec, California, 18 iunie 2004

Vârstele vin și se duc goale ca telescaune deasupra unui hău fără fund. N-ai habar de va fi noapte sau dimineață inevitabil ajungi la celălalt capăt de viață unduit, ca apa pe

Când Neculai, om încercat, își puse mintea cu o fată, rămase mut, pe-un colț de pat: și fata era... încercată.

Ideea educației ca proces conștient aparține comunităților umane pe o anumită treaptă de evoluție a speciei omenești. Orice tip de comunitate umană deține în germene un sîmbure de transmitere

Azi noapte crengile bătrîne de cais au avut un vis atît de frumos încît n-au mai simțit gerul dușmănos care le-a-nmulțit zbîrciturile și bătăturile bietelor oase de lemn; azi noapte au

Fiindcă mai sînt trunchiuri găunoase, bălării și gropi, avem nevoie de poeți. Fiindcă vînturi putrede ne bat puieții de stejar și brad, avem nevoie de poeți. Pentru-a-nvăța cînd să ne

În cămări reci cu miros de putini cu murături gogoșarii se plimba cu ascensorul de otet cu ienibahar prin borcan, la o parte, conopida vociferează în buchețele violet că s-a învinețit de la

asta ca o consolare: crema noastră din UER- când e vorba de salvare, dovedi că are fler.

Din rafturi mă privesc ca bâlciuri de cuvinte, dicționare, cărți, o lupă cu mâner șade cuminte alături pentru mărirea adevărurilor tipărite, orchestra Aragon interpretează un chacha tropical ca

Pe maestrul Marțial, l-am citit doar parțial, însă despre cum scriu eu, îl am martor pe spondeu.

Pe nimeni nu vreau să-njur, dar semiții-s toți la fel, adică tăiați primprejur și mâncători de falafel.

Două rime, două glume epigrama e pe lume ca ciupercile de iască, ca să ne tămăduiască.

ce e drept încă nu știm, cine e Pseudo Nim, da-i momentul oportun, să cășunăm pe N.Bun.

Iarna-vara epigrama curtată-i ca o fătucă vine toamna și-i pe ducă, -poeții curtează crama.

Azi când panica și frica devastează Martinica, mă tem că vor da cafeaua, proiectată cu ghiuleaua.

Unii n-au bani de un cartof, in lume plâng copii de foame, iar el jongleaza milioane mai ceva ca nea Madoff.

Mă-ntorc din lumea hitită cu un sinus și-o otită de veneam din Babilonia aveam sigur ...a pneumonia. Așa-s bolile de ducă te fac să te simți năucă dupa ce-ai văzut Miletul, Pergamul și chiar

Argumentul la persoană ca și cel la ignoranță mi-au strigat: -Noi vrem o stanță, nu să dai în noi cu barda. ©Elena Malec, California, 23 mai 2004

1. Cine oare, oameni buni, are ochii doi cărbuni și când iese-un pic de soare, se topește din picioare? 2. Fluturi, păsări și planoare pentru-o clipă faci să zboare, dar mai mare ți-este

aluniș cu zgaibe mici chiciurite zgribulite sub cojoacă de promoroacă îmboldit de-un dor de soare năzărit după ninsoare cu ce spuzeală gălbeneală colț pufos atârni în jos pe-un prapur

Are-o vârstă milenară și un nume de ocară; cu ea deschidem orice poartă și toată lumea o așteaptă.