ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
spațiu poetic irespirabil, obiectele vin avalanșă, cad ca o plaoie naegră între eul-concret, eul--creator și eul-trăitor-a-toate-timpurile. ceva ca o incandescență a lietrelor, ceva nemilos și aproape des-ființător se aude dincolo de substratul-materie-al-cuvântului.
voi reține, cât va fi să mai scriu poezie, aceste gânduri-adevăr-în-existneța-poetică:
\"ce dacă fiecare poet e o țară mică și ce dacă mai mulți poeți formează un continent efemer noi cei ascultători rătăcitorii statici cumva un fel de plante \"
doar obiectele neînsuflețite rămân: ruinele, tablourile, statuile, podurile, cărțile, și așa mai departe. rămân și ele, uneori secole, alteori milenii, alteori poate nici măcar cât oamenii. și totuși, rămân mai mult decât sufletul-în-trup.
Ela
voi reține, cât va fi să mai scriu poezie, aceste gânduri-adevăr-în-existneța-poetică:
\"ce dacă fiecare poet e o țară mică și ce dacă mai mulți poeți formează un continent efemer noi cei ascultători rătăcitorii statici cumva un fel de plante \"
doar obiectele neînsuflețite rămân: ruinele, tablourile, statuile, podurile, cărțile, și așa mai departe. rămân și ele, uneori secole, alteori milenii, alteori poate nici măcar cât oamenii. și totuși, rămân mai mult decât sufletul-în-trup.
Ela
Pe textul:
„noi" de Mihai Leoveanu
Recomandat0 suflu
Contextmemoriile proustiene, desigur, of. taman reciteam sartre, \"adevăr și existență\"
Pe textul:
„Cum te văd eu" de Daniela Șontică
Recomandat0 suflu
Contextpoezia unui timp pierdut, interogațiile nu închid, nu vin decât, într-un stil clasic, să descopere, cumva retoric, înțelesul pierderii. memoriile sartriene, memoriile-madlene, ceea ce se înscrie în noi, construindu-ne, ca și îndrăgostire, vederea celuilalt dincolo de \"carnavalul de crani\". Deosebit finalul. Și mai ales:
\"Prelungirea durerii
nu e decât o penumbră\"
\"și pentru fiecare mormâmt
din viermele aurit,
acest navetist prin mătăsurile trupului\"
\"memoria trimite în depărtări
carnavalul de cranii.\"
o frumusețe în care cuvintele își regăsesc noblețea autorului.
e poezia rară pe care o așteptam pe pagina ta. așa cum aștept volumul.
Ela
\"Prelungirea durerii
nu e decât o penumbră\"
\"și pentru fiecare mormâmt
din viermele aurit,
acest navetist prin mătăsurile trupului\"
\"memoria trimite în depărtări
carnavalul de cranii.\"
o frumusețe în care cuvintele își regăsesc noblețea autorului.
e poezia rară pe care o așteptam pe pagina ta. așa cum aștept volumul.
Ela
Pe textul:
„Cum te văd eu" de Daniela Șontică
Recomandat0 suflu
Contextuneori poeziile tale se scriu între țărmuri, într-o tăcere ritualică, așa cum se construiesc luntrele, așa cum se aleg boabele de orez, cu o recunoștință pentru fiecare secundă. nici rănile, nici căderea nu pot fi \"șterse\", pot fi doar binecuvântate. spre \"urmele fiului\". deosebit mi-a plcăut a doua strofă.
Ela
Ela
Pe textul:
„Poezie cu mâinile goale" de Florin Andor
Recomandat0 suflu
Contextpoezie ruptă din cotidian. ca un spațiu sacru în care întâlnirea subtilă pe firul filiației, atinsă de rugă, face ca lucrurile să capete rost și sentimentul rădăcinilor vii să existe mai presus de orice întâmplare fericită sau nefericită a vieții. simbolistică fină, cina, leul, sângele, plânsul și întreaga constelație a maternității.
Ela
Ela
Pe textul:
„rugăciunea fiului" de Florina Daniela Florea
0 suflu
Contextam citit cred 4 poezii despre tată, despre plecarea preacurândă. aici, este un fel de înălțare a spiritului patern, până dincolo de limita umană a privirii. este fiul care numără încet orele, zilele, anii, în așteptarea unui smen vital, a unui semn că ceva, în ceruri, există cu o credință de stâncă în inima tatălui, ca atunci când alerga în urma lui. acum, fiul tată fiind, privește cum proprii fii aleargă să îi cuprindă inima. și se teme că într-o zi pleca-va și el și nu va ști dacă ei, la rândul lor, vor simți/vedea/percepe semnul său din departe.
Ela
Ela
Pe textul:
„sunt încredințat" de mircea lacatus
0 suflu
Contextsentimentul că acest poem nu are epidermă, că orice atingere atinge direct inima lui, pulsând încă viațamoartea. sentimentul că aceste cuvinte vin direct din sufletul trăitor, cu înțelepciunea tăcută a îngânduratului. deosebite versurile:
\"duminicile acestea mi-au rupt ombilicul și mi-au lăsat solitudinile sângerând\"
\"în turn imi iert ultimul dușman, ca pe un om îmbrăcat într-o ținută lejeră
dar îmi cade o bucată groasă de lumină pe spate\"
senzația de angoasă imanentă, de prăbușire a totum, din final, cutremură. dar câtă vreme cu viață scriem despre ea, trecând-o prin metaforă și spirit, câtă vreme este poezie pe umerii noștri, casa-suflet rămâne.
știi, mă întrebam odată: de ce obiectele rămân, în timp ce oamenii pe care atât îi iubim, în care atâta dragoste și prețuire înrădăcinăm, atâta credință, ei, oamenii, ne pier, și rămânem înconjurați de obiecte neînsuflețite, mai departe. poezia, și ea, (ne) rămâne.
Ela
\"duminicile acestea mi-au rupt ombilicul și mi-au lăsat solitudinile sângerând\"
\"în turn imi iert ultimul dușman, ca pe un om îmbrăcat într-o ținută lejeră
dar îmi cade o bucată groasă de lumină pe spate\"
senzația de angoasă imanentă, de prăbușire a totum, din final, cutremură. dar câtă vreme cu viață scriem despre ea, trecând-o prin metaforă și spirit, câtă vreme este poezie pe umerii noștri, casa-suflet rămâne.
știi, mă întrebam odată: de ce obiectele rămân, în timp ce oamenii pe care atât îi iubim, în care atâta dragoste și prețuire înrădăcinăm, atâta credință, ei, oamenii, ne pier, și rămânem înconjurați de obiecte neînsuflețite, mai departe. poezia, și ea, (ne) rămâne.
Ela
Pe textul:
„casa de pe umeri" de Adina Ungur
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc frumos pentru aprecierea dvs. Sper că atunci când toate fragmentele acestui mozaic-jurnal literar fi-vor adunate, când întregul își va găsi și centrum-ul, și forma, și sensul, atunci toate se vor revela într-o ordine interioară unde viațamoartea să poată fi celebrate în tihnă, prin și întru dragoste.
Ela
Ela
Pe textul:
„orizontul unui d întors" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextah, ah, Mădăline, da, pantoful trebe să fie. ce ți-e și cu vetimentația asta. :)) mie nu prea îmi ia ochii :))
Pe textul:
„Accesoriu" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextpe site-ul nostru, mă bucură să avem un bun scriitor printre noi și îndeosebi mă bucură că se scrie încă proză istorică, proză temeinică.
sperând să vă fie bun acest \"car\" de poezie și proză,
sperând să vă fie bun acest \"car\" de poezie și proză,
Pe textul:
„Drumul carului" de Stefan Lucian Muresanu
0 suflu
Contextca o pledoarie pentru adevăr. răsunetul dinlăuntru a unei revolte, așa, camusiene, împotriva a tot ce ne dezumanizează, gotescul unei existențe visaelectronice în care Dumnezeu își pierde îndumnezeirea și omul rămâne și el un cod de bare, atât. astăzi am trecut granița poeziei tale. și îmi simt \"limba arsă\" de adevărurile ei.
Ela
Ela
Pe textul:
„timbrele unor scrisori fără adresă" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextRomulus, uneori eu am sentimentul că m-am născut prea târziu. Dar ce ți-e cu temporalitatea atsa interioară! Mulțam mult, da, conștientizăm cât ne este posibil.
Cornel, no, în loc de spărgător de nuci, îs spărgător de ziduri sonore ale poeziei. Mă bucură că au avut ecou acele versuri, mulțumesc.
Ela
Cornel, no, în loc de spărgător de nuci, îs spărgător de ziduri sonore ale poeziei. Mă bucură că au avut ecou acele versuri, mulțumesc.
Ela
Pe textul:
„zidurile sonore ale poeziei" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSorin, după cum vezi, anunțarea cenaclului are 3 rânduri jumate, anunțarea lansării de carte are 3 rânduri jumate (retsul este colaj copertă și citat din prefață), anunțarea \"poeziilor cu prostii\" are 3 rânduri. E echilibrat, cumva. Articolul inițial arăta un pic altfel.
Ordinea aceasta s-a stabilit la Deko, sâmbătă, așa cum am primit info, așa am postat anunțul. Și cred că este ordinea corectă a evenimentelor.
Ela
Ordinea aceasta s-a stabilit la Deko, sâmbătă, așa cum am primit info, așa am postat anunțul. Și cred că este ordinea corectă a evenimentelor.
Ela
Pe textul:
„Cenaclul Agonia.ro - 17 martie 2007" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextPetre, mulțumesc pentru această incursiune a ta prin albul poeziei mele. Atât de departe îmi sunt acestea acum, de parcă ar fi trecut deja trei sute de ani de atunci. Așa diferit scriu acum, încât în unele nici nu mă regăsesc. sau poate este doar vocea mea dură, care mă muștruluiește încontinuu pentru încă existentele puncte oarbe, puncte slabe, puncte neatinse etc. Recunoștința mea,
Ela
Ela
Pe textul:
„Daniela Luca ne invită la o întâlnire în alb" de Fluerașu Petre
0 suflu
ContextRăzvan, citirea ta este din miezul luminos al literei, de aceea cred că orice fel de sens de tine văzut este mai întâi trecut prin simțire, prin autenticitatea ei. Mulțumesc.
Petre, în curând va fi întreg mozaicul, și eu sunt curioasă cum va fi acets întreg, de care treptat deja încep să mă desprind. Mulțumesc pentru fidela lectură a acestui jurnal literar.
Ela
Petre, în curând va fi întreg mozaicul, și eu sunt curioasă cum va fi acets întreg, de care treptat deja încep să mă desprind. Mulțumesc pentru fidela lectură a acestui jurnal literar.
Ela
Pe textul:
„ Arianrhod is the goddess, My Lord, I\'m just a woman" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextm-am împiedicat la acel vers cu balele pe tălpi. imagine grotescă, dar în contextul poeziei se potrivește. insuportabilul dinlăuntru ajuns la ordinea zilei, insuportabilul din afară devenit cămașă de forță. aici obiectele poetice nu fac decât să exercite presiuni duble, ceea ce crează senzația de deja fou. iar titlul mă trimite la furie, fiindcă altfel nu văd ce ar putea înroși dimineața în așa măsură încât orașul interior să fie plin de zgomote ce țâșnesc prin piele. pereții sonori sunt sparți deja, totul face efracție. mi-am amintit de filmul \"cămașa de forță\", de o carte \"cum să îl înnebunești pe celălalt\" de Searles și de \"rain man\". De fapt, textul acesta, ca și majoritatea textelor tale, are multiple trimiteri. nu le scriu aici pe toate, fiindcă fiecare cititor își are propriile reprezentări. iar autorul, altele, probabil.
bun.
Ela
bun.
Ela
Pe textul:
„purple good morning" de dan mihuț
Recomandat0 suflu
ContextRuxandra, fain ai mers tu pe firul ritualic (da, e bună rememorarea ta despre ritualul mâinilor) și al denominării. Voi reține țeserea ta, din miezul vocalei lipsă. Mulțumesc frumos.
Anghel, va fi un mozaic-volum, fragmentele vor fi putând fi citite și separat, la întâmplare, în succesiune, în contrast, în orice moment al zilei, nu știu, fiecare după cum își dorește deschiderea. Despre cine, ce este Darius am mai scris prin comentarii, dar cred că cel mai bine este ca pentru fiecare în parte darius să fie altcineva/altceva, iar asta \"se vede\" în sine, în centrum moziacal. Mulțam fain.
Ela
Anghel, va fi un mozaic-volum, fragmentele vor fi putând fi citite și separat, la întâmplare, în succesiune, în contrast, în orice moment al zilei, nu știu, fiecare după cum își dorește deschiderea. Despre cine, ce este Darius am mai scris prin comentarii, dar cred că cel mai bine este ca pentru fiecare în parte darius să fie altcineva/altceva, iar asta \"se vede\" în sine, în centrum moziacal. Mulțam fain.
Ela
Pe textul:
„ Arianrhod is the goddess, My Lord, I\'m just a woman" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context